Mă îngrozesc! Nu pot suporta! În fiecare zi o nouă veste despre noi întâmplări groaznice. De ce atât de mulţi oameni suferă? Cineva ar zice:
ei, treaba lor. Nu! Niciodată nu voi gândi astfel. Mă doare să văd haosul din jur. Haosul legat de oameni total străini. Ce voi face dacă se va întâmpla cu cineva din cei dragi? Nici nu îmi pot imagina. Cred că ar fi ca un trăsnet pe cerul senin. Însă nu care trece repede... dar acum nu despre aceasta scriu.
Mă întreb: Şi dacă mor eu? Ce vor face cei din jur? Cui îi pasă? Cineva mi-a zis:
mă tem de moarte. Eu însă confirm ferm că Nu, Nu mă tem de ea! Mă tem de durerea ce o aduce. Mă tem de suferinţele ce le lasă în urma ei.Dar la fel mă mai întreb: Ce sens ar mai avea viaţa fără moarte şi invers, moartea fără viaţă? Asta e. Totul trebuie să fie la timpul său, şi... natural!Dragii mei, nu risipiţi timpul, acesta e o unitate absolută. El e ireversibil. Trăiţi viaţa la maxim. Preţuiţi fiecare moment, fiecare persoană, fiecare gând!
Mă întreb: Şi dacă mor eu? Ce vor face cei din jur? Cui îi pasă? Cineva mi-a zis: mă tem de moarte. Eu însă confirm ferm că Nu, Nu mă tem de ea! Mă tem de durerea ce o aduce. Mă tem de suferinţele ce le lasă în urma ei.Dar la fel mă mai întreb: Ce sens ar mai avea viaţa fără moarte şi invers, moartea fără viaţă? Asta e. Totul trebuie să fie la timpul său, şi... natural!Dragii mei, nu risipiţi timpul, acesta e o unitate absolută. El e ireversibil. Trăiţi viaţa la maxim. Preţuiţi fiecare moment, fiecare persoană, fiecare gând!