După cum spuneam în articolul anterior, sistemul educaţional are o importanţă majoră pentru dezvoltarea şi afirmarea unei societăţi. Foarte uşor, desprindem încă o idee importantă legată de acest subiect: de calitatea obiectelor care se predau în şcoală sau universităţi depinde foarte mult personalitatea maturilor de mîine.
Asta înseamnă că este important ce fel de obiecte se învaţă în şcolile noastre. De acest lucru ar trebui să se ocupe fiecare stat din lume, doar că foarte multe dintre ele nu găsesc soluţia potrivită în acest sens. Este şi cazul ţării noastre.
Pentru început trebuie să spunem lucrurilor pe nume: rostul unui sistem educaţional este de a educa viitorul ţării în spiritul valorilor şi identităţii neamului respectiv şi de crea personalităţi integre, conştiente şi pregătite mereu de a acţiona în sensul realizării rostului neamului lor.
Dacă vom face o simplă analiză, vom ajunge la concluzia că actualul material şcolar nu este orientat spre creşterea unei personalităţi integre şi conştiente de rostul său. Mai mult, nu doar că se neglijează aspecte deosebit de importante pentru noi, ci chiar se includ idei şi puncte de vedere total diferite identităţii noastre spirituale.
Să aruncăm o privire:
Biologia – este predată strict din punct de vedere evoluţionist. Se pune accent pe falsa teorie a lui Darwin, precum că toate organisemele se află în evoluţie continuă, chiar omul fiind un urmaş al maimuţei.
Istoria – este infectată cu un pronunţat caracter occidental: nu se învaţă decît 1-2 lecţii despre Imperiul Bizantin; se pune accent excesiv pe latinitate, neglijîndu-se influenţa bizantină aspura etnogenezei noastre; se acordă puţine lecţii despre existenţa prestatală a neamului nostru (de aproape 1000 de ani); sunt promovate ca “excepţionale” personaje de tristă amintire ca Nicolae Titulescu, Carol al II-lea, Regele Mihai, Brătienii, etc.; se promovează peste măsură idei infecte precum democraţia, drepturile omului, statul secular, globalismul, emanciparea femeii, etc. Iar adevăratele personalităţi ale acestui popor fie sunt trcute în umbră (Mihai Eminescu – ziaristul, Petre Ţuţea, Nae Ionescu) fie sunt denigrate în stil sovietic (exemplul lui C. Z. Codreanu şi a strălucitei generaţii interbelice).
Geografia - la studiile despre apariţia pămîntului, procesele geo-morfologice, mişcările tectonice se dau în mod abuziv cifre de milioane şi miliarde de ani, ceea ce înseamnă promovarea evoluţionismului. Trebuie de notat că aceste estimări sunt de-a dreptul subiective, fiind mai mult născocirea unor oameni de ştiinţă cu un anumit interes.
Literatura română – dacă despre studierea operelor ca “Mioriţa”, “Meşterul Manole”, “Scrisoarea a III-a” sau a Letopiseţelor medivale nu sunt decît cuvinte de laudă, nu acelaşi lucru îl putem spune despre predarea unor romane postmoderniste ca “Patul lui Procust” (abundent în scene de desfrîu) sau promovarea unor nulităţi literare sa Horia Roman Patapievici sau G. Liiceanu. Mai nou, unii profesori recomandă ca fiind “foarte bune” romanele lui Vakulovschi sau D. Crudu.
Literatura universală - le aceste ore se învaţă “bagata şi valoroasa” literatură a altor civilizaţii. Acest lucru, mai ales dacă este impus ca ceva bun, duce la consecinţe grave pentru identitatea unui elev.
Arte plastice – actualmente, la colegiile specializate în arte plastice se promovează arta postmodernistă, ignorîndu-se arta populară.
Dansuri – se pune accent pe dansurile moderne, pe ritmuri străine nouă. În acelaşi timp, dansurile populare aproape că sunt date uitării.
Muzica – se pune accent pe muzica simfonică sau modernă, străină nouă, iar produsele muzicii autohtone de asemenea se manifestă ca mari imitaţii apusene (de genul Ban Bălan sau Olia Tira). Concomitent, muzica populară, sau cea psaltică, atît de specifice neamului nostru practic lipsesc din programele şcolilor de mizică.
Deci, reiese că ceea ce se studiază în şcoli are ca scop direct creşterea unei generaţii înstrăinate de linia neamului său, şi lipsită de conştiinţă istorică. Produsele şcolii de azi se aseamănă mai mult cu produsele unei şcoli occidentale, unii elevi fiind atît de distruşi la nivel valoric, încît mîine vor fi indirect cei mai mari duşmani ai valorilor acestui neam.
Alternativa pe care o propune orice român cu viziuni conservatoare ar fi următoare:
Istoria - să se renunţe la caracterul ei occidental.
- să se acorde cît mai multe ore de studiu epocii medievale (Imperiul Bizantin şi existenţa prestatală a neamului românesc).
-să se spună adevărul despre elita trădătoare a poporului român din ultimii 160 de ani (aşa-zişii modernişti, pro-occidentali).
-în locul valorilor occidentale (precum democraţia, drepturile omului, emanciparea, individualismul, secularismul) să fie promovate cele autentice neamului românesc – dreapta credinţă, ierarhia, conştiinţa de neam, sobornicitatea, eroismul, spiritul de jertfă.
- să se promoveze ca model, adevărata elită a neamului românesc – vrednicii voievozi (Muşatini sau Basarabi), boierii nobili, intelectualii creştini (Petre Ţuţea, Nae Ionescu, Mihai Eminescu, Nichifor Crainic, Radu Gyr), ostaşii care s-au jertfit pentru neam.
Biologia – să fie revăzut programul ei, în vederea acordării unui număr mai mare de ore temelor care nu ating teoria falsă e evoluţionismului, şi excluderea temelor în care elevului i se spune că a provenit de la maimuţă. La fel, să fie şi în cazul Goegrafiei, care nu va fi afectată deloc dacă vor fi excluse aspectele evoluţioniste.
Dansuri – să se pună accent pe jocurile populare precum: hora, bătuta, sîrba. Dansurile de tip modern (valsul) ar trebui să fie cel mult opţional. În acelaşi timp, dansurile postmoderniste trebuie excluse din programe.
Arte plastice – în locul picturii postmoderniste, lipsite de valoare ar fi binevenită studierea şi aplicarea picturii iconografice sau a celei rustice, bazate pe scene din viaţa satului românesc.
Muzica - trebuie de readus în prim-plan muzica populară şi cea psaltică, care ar trebui să aibă prioritate în programul şcolar, dat fiind relaţia strînsă a poporului nostru cu acest tip de muzică. Alte tipuri de muzică, străine nemului nostru dar totuşi decente (de exemplu muzica simfonică) ar trebui să fie opţionale, sau să le fie acordat un număr mai mic de ore. Iar muzica postmodernistă trebuie pur şi simplă exclusă din programul şcolar.
Literatura universală - faptul că se predau opere ca “Decameronul” sau “Principele” reprezintă un etnocid. Nu este rea cunoaşterea litersturii universale, dar acest lucru nu trebuie impus în şcoli, dat fiind că civilizaţia noastră nu are nimic de-a face cu “valorile” cuprinse în aceste opere. Studierea literaturii universale ar trebui să aibă loc opţional (precum are loc predarea cursurilor de limbă străine particulare), doar pentru persoane interesate.
Literatura română - pe lîngă operele naţionale de o reală valoare care se studiază, ar trebui incluse şi altele, care fac parte din istoria recentă a neamului nostru: poeziile lui Radu Gyr sau Nichifor Crainic, precum şi studierea mai aprofundată a scrierilor patristice sau a operelor sfinţilor locali.
Desigur că aceste schimbări nu vor avea loc uşor. Însă un lucru trebuie conştientizat: programele şcolare bazate de educarea elevilor în spiritul valorilor şi tradiţiilor autohtone, precum şi pe crearea unor personalităţi integre şi conştiente din punct de vedere civilizaţional, sunt singurele în stare să formeze o societate responsabilă, deschisă spre armonizarea relaţiilor inter-umane şi capabilă de realizări măreţe. Să nu uităm sistemul de învăţămînt propus puţin mai sus, a funcţionat chiar pînă în perioada interbelică, iar roadele intelectuale pe care le-a dat sunt şi azi invidiate.
