El: Mă gândesc cum să nimeresc în cel de-al doilea Univers.

Ea: Care-i?

El: Un Univers exact ca al nostru, dar nu sincronic.

Ea: Mai bun ?

El: La fel, poate că alternativa mea ar fi însă mai bună.

Ea: Şi mie mi-ar plăcea un altul. Să-l construiesc aşa cum îmi place mie. Ştii cum ar fi ? Plină, mult prea plină de poeţi.

El: Mă refeream la un Univers real, cu lucruri reale. Einstein avea o teorie referitor la ceea ce-ţi povestesc eu.

Ea: Şi de unde ştii tu ce înseamnă real ?

El: Tot ce naşte cugetul nostru-i real, există undeva.

Ea: O lume de poeţi e, deci reală totuşi.

El: Da, posibil, dar posibil e şi că nu am fi singurii din Univers. Mai sunt oameni pe un alt pământ ca al nostru.

Ea: Sigur, un pămînt pe care sălăşluiesc ego-urile e primul la număr.

El: Eu îţi spun de teoria lui Einstein.

Ea: Păi... şi eu confirm.
Autori: C.P. şi D.F. (adică eu)