Vă propun spre lectrare un comentariu de excepţie semnat de unul dintre ziariştii de excepţie de la Chişinău, Petru Bogatu, pe care eu personal îl stimez foarte mult !!! Rusul de care nu pot scăpa  Titlul de mai sus nu-i o parafrază din Constantin Tănase. Este vorba de fantoma ţarului Nikolai I. Dar şi de duhurile liderilor bolşevici Lenin şi Stalin. De ei nu pot scăpa. Demult dispăruţi, aceştia ne mai urmăresc încă. Nici după proclamarea independenţei de stat, Republica Moldova n-a reuşit să se debaraseze de opresiunea fostei metropole. Kremlinul continuă să ocupe o parte din teritoriul nostru naţional, obligându-ne astfel să încremenim într-un trecut comunist care nu mai există decât în halucinaţiile politice ale preşedintelui Vladimir Voronin. Ruşii ne împiedică să fim în rând cu lumea. Distanţa dintre Republica Moldova şi ţările baltice, care vreo 17 ani în urmă erau la fel ca noi, este acum ca de la pământ la lună. România e în Uniunea Europeană şi are astăzi un salariu mediu pe ţară de patru ori mai mare decât cel de la est de Prut. Până şi Ucraina ne-a întrecut. E mai aproape de UE şi NATO decât noi.  Cum ai suci-o, ruşi ne ţin legaţi de mâini şi de picioare. De proiectul lor antioccidental şi revanşard. Practic, ne-au luat ostatici pentru a ne folosi, ca un scut, în noul război rece pe care l-au dezlănţuit împotriva lumii libere. Aşa fiind, nu am niciun motiv să-mi placă ruşii. Nu mă refer, bineînţeles, la Cehov, Bulgakov, Saharov, Bukovski, pentru aceştia am toată consideraţia, ci la Purişkevici, Molotov, Vîşinski,  Andropov şi Putin. La ruşii care, vorba lui Petre Ţuţea, sunt mai perfizi decât germanii. Ei „când te ocupă şi te declari de acord, spun că eşti progresist, iar când le rupi fălcile, te acuză că ai fi fascist şi reacţionar”. Nu îmi plac ruşii, pentru că au reuşit să facă din  braşoava asta roşie, din ruşinea asta care e bolşevismul, o supraputere mondială. Pentru că au transformat jumătate de planetă într-o nemărginită închisoare sub cerul liber. Aceşti ruşi trebuie să se cărăbănească. De fantomele şi de epigonii lor vrem să scăpăm. De Smirnov şi Antiufeev, de trupele ruse dislocate  în stânga Nistrului. Asta urmează s-o spunem clar, sus şi tare, solidarizându-ne cu directorul publicaţiei „Timpul”, chit că Voronin va încerca să ne întemniţeze pe toţi. Nu-i am la inimă pe acei ruşi care, asemenea liderului lor de la Kremlin, se vor cu tot dinadinsul antipozii americanilor. Pentru că îi respect pe aceştia din urmă. Americanii, până şi în cazul invaziei într-o ţară străină, aduc acolo libertatea şi democraţia. La fel procedează şi englezii. În Japonia, sub ocupaţia SUA şi la iniţiativa comandamentului militar american, bunăoară, au demarat reformele care au transformat în cele din urmă ţara în a doua putere economică de pe glob şi într-o democraţie liberală veritabilă. În Germania, ruinată de război,  trupele de ocupaţie anglo-americane, pentru a asigura libertatea de expresie, au creat pe banii lor o agenţie de ştiri. Aceasta s-a constituit ulterior în RFG într-o mare instituţie naţională de presă, numită DPA. De cealaltă parte, ruşii au înălţat Zidul Berlinului. Cine îmi poate cere în aceste condiţii să-i iubesc? Îi detest pe ruşi, pentru că nu regretă nimic şi nu au senzaţia civilizată a vinovăţiei în faţa popoarelor pe care le-au subjugat, deznaţionalizat, deportat şi înfometat. Germanii şi-au pus cenuşă pe creştet pentru nelegiuirile comise de nazişti. La începutul săptămânii curente, australienii majoritari de origine europeană şi-au cerut scuze în faţa aborigenilor pe care i-au nedreptăţit în cursul colonizării. Putin, dimpotrivă, consideră dispariţia URSS drept cea mai mare tragedie geopolitică a lumii. Ruşii nu au învăţat nimic. Germanii şi japonezii, mari puteri cândva, şi-au înfrânt până la urmă nostalgiile, au renunţat la statutul imperial de altădată în favoarea unei dezvoltări ascendente în cadrul unor societăţi deschise. Ruşii, din contra, se cramponează de trecut,  se încrâncenează să refacă hegemonia de odinioară chiar cu preţul declanşării unui nou război rece şi renunţării la valorile democratice. Nu e de mirare că acum suntem din nou, ca şi sub sovietici, captivii lor. Pentru a reveni la normalitate, trebuie, neîndoios, să ne descotorosim de ei. Aş putea să sugerez liotei, care s-a năpustit să-l hăituiască pe Constantin Tănase, să deschidă dicţionarul. Poate aşa va afla  că „rus” sau „rusă” în limba română înseamnă şi „popor slav (de religie creştin-ortodoxă)…” şi „persoană care face parte din populaţia de bază a Rusiei sau este originară de acolo”, dar şi „politică rusă” sau „autoritate rusă”. Numai că n-are sens. Ar fi culmea să ne punem mintea cu aceste slugi jalnice şi netrebnice ale comuniştilor. Însă stăpânii lor, cocoţaţi, printr-un concurs nenorocit de împrejurări politice, în fruntea unui popor pe care ei îl urăsc de moarte pentru limba şi substanţa lui românească, nu pot găsi din partea noastră înţelegere, iar scăpare nici atât. De bună seamă, trebuie să dovedeşti mare nesimţire şi stupiditate ca să încerci a trage la răspundere, în actualul context politic, un jurnalist care n-a făcut altceva decât să protesteze  împotriva prezenţei politico-militare ruseşti în Republica Moldova. Dacă s-a ajuns aici, să i se deschidă dosar lui Voronin care a zis că nu-i preşedintele românilor. Dar şi lui Tarlev, întrucât acesta vreo cinci ani în urmă îi sfătuia pe cetăţenii moldoveni care se consideră etnici români să plece în România. Nu încape discuţie: trebuie să scăpăm de Voronin şi de comunişti, pentru că ei continuă cauza celor mai ticăloşi dintre ruşi. Cauza ţarilor şi bolşevicilor.