uneuri ma suna, tocmai cand imi hranesc copiii sau cand il duc la olita pe Mihaies, ori cand ii schimb scutecele Ianei si-mi pune vreo intrebare hiper-serioasa de genul: "Vrei un iepure?" ... mi se opreste inima pe cinci secunde sau mi se blocheaza creierul pana la un restart de explicatii (deschid paranteza, mie animalele imi plac numai la distanta de doi pasi)
- Ce fel de iepure?
- Mi-a facut un client cadou un iepure decorativ-viu si nu stiu ce sa fac cu el...(...nu stie, pentru ca inca inainte de a ne casatori ne-am inteles sa nu aducem animale la casa, exceptie - pesti)
eu sunt de pare ca fiecare vietate rebuie sa traiasca in mediul ei firesc, chiar si animalele de casa trebuie sa aiba spatiul lor la aer liber, nu mi-a fost dat sa-i inteleg pe covrigarii (vorba lui bunelul) de la bloc cum isi permit sa convietuiasca pe 20 de metri patrati cu vietati din alte regnuri. Din asemenea locuinte nu scoti mirosul specific nici daca scimbi podeaua si dai jos tencuiala...
anticipand gandirea, mila fata de vietate mi-a daramat toate principiile de viata si convingerea de a nu accepta o mascota la casa, zis si adus, seara ne-am pomenit nu cu un ghemultet pufos si alb, dar cu o dihanie bine hranita, obraznica, usernica si incredibil de curioasa. Pseudo-casa (pentru ca ne-a prins nepregatiti) - o cutie enorma de carton, nu i-a placut, a escaladat-o fara efort, a dat o raita prin garaj, ca acolo i-am stabilit salasul provizoriu, ne-a mirosit la toti papucii si s-a pus pe rontait, iar noi am ramas sa-l urmarim - doi cu admiratie, unul cu vina si alta cu disperare...
- Stiam ca n-o sa te prea bucuri, dar l-am adus pentru copii, sa stie si ei ce-i un animal, sa invete sa-l ingrijeasa...
Mihaies a decis ca-i un caine si a exclamat incantat: "Mira! El Perrito!", Iana i-a dat dreptate lui badita, pentru ca intindea manuta sa-i mituiasca blanita cu apelativul: "Oau-oau!!!"
Pacat ca bucuria si curiozitatea copiilor a durar exact o douazeci si patru de ore. In urmatoarea zi l-am vizitat numai eu cu bunataturi si apa si intr-a treia tot eu, intr-a patra am simtit ca mirosul din garaj prinde a semana cu cel din ocolul parintilor, cu toate eforturile mele sarguincioase de a pastra ordinea si curatenia si l-am sunat pe Vitalic "Gaseste, te rog, pe cineva care-ar vrea sa-l adopteze, urgent!" cred ca lui tot i s-a oprit inima pe cinci secunde, tacere.., mi-am dat seama ca trebuie sa fac restart "la iepure ma refer...", "...aaa, bine."
