Cineva a zis că primul război mondial, numai că nu ăla de pe frontul de vest unde dădeau drumul la gaze, ci dincoace, în Imperiul Austro-Ungar, a fost ultimul război drept. Culmea e că acest cineva e citat de Djuvara, moșul pe care-l respect enorm. Numai că nu e așa. Aflu de la Hašek că, în confruntarea cu sârbii, imperialii dădeau zece creițari pentru un bărbat spânzurat și cinci creițari pentru o femeie sau un copil. Contabilitatea asta e oribilă.

De asta citesc eu proză. E o mărturie. Un istoric poate sacrifica realitatea de dragul unei teorii, în schimb un scriitor spune ceea ce vede. Nu cred că exagerează. La ce bun ar face-o?

Acum îmi este clar că Švejk o face pe blegul în scop de autoprotecție. Împotriva unui sistem care-l întrece la capitolul idiotism. Rămâne blajin și luminat la față. Șocant!

În schimb ce găselnițe minunate. Auzi tu, să dai întâlnire la ora șase după război. Nu e ăsta cel mai blând mod de a-ți lua la revedere de la un prieten pe care poate că nu-l mai vezi niciodată? Apreciază:

Prietenii se despărțiră și după ce se despărțiră multișor unul de altul, bătrânul genist Vodička se întoarse și-i mai strigă o dată lui Švejk:

- Atunci ai grijă să fie petrecere, dacă vin eu!

Drept răspuns, Švejk răspunse tot cu glas tare:

- Numai să vii, cum se termină războiul!

Se depărtară și mai mult și la un moment dat se auzi de după al doilea colț vocea lui Vodička:

- Švejkule, spune ce fel de bere aveți „La Potirul”?

Ca un ecou, răsună răspunsul lui Švejk:

- Bere de Velkopopovice.

- Da eu credeam că-i de Smichov! strigă din depărtare Vodička.

- Avem și fete! strigă Švejk.

- Atunci, după război, pe la ora șase seara, urlă Vodička.

- Vino mai bine la șase și jumătate, în caz că mă rețin pe undeva! răspunse Švejk.

Și încă o dată se mai auzi din depărtare glasul lui Vodička:

- Zici că la ora șase nu poți să vii?!

- Bine, vino la șase, auzi Vodička vocea amicului care se îndepărta.

Astfel se despărțiră cei doi, bravul soldat Švejk și bătrânul genist Vodička.

Švejk se pricepea la fiertul punciului. Și m-am gândit să-i fac cinste așa: