continuare, prima parte aici

 Noaptea din ferestrele mari se topea incetisor si obiectele din odae prindeau contur… se lumina de ziua … doar in gandurile lui Sava nu se facea nicidecum lumina… De la o bucata de noapte se tot invarte in pat de pe o parte pe alta fara nici-o sansa de a mai adormi.
Se simtea rau… si nu era de la caviarul care Andrei in ignoranta sa in ale culinariei il cumparase pentru cina… ce-i drept avea un aspect cam…hm…
Dar nu, nu asta e motivul… ceea ce-l deranjaza cu adevarat e… sunt atatea nuante… nici n-ar putea spune cu certitudine ce anume … nimic concret si toate in detaliu… toate sunt atat de straine pentru ochiul si firea lui… se simte atat de singur(desi alaturi de fratele sau)… departe de locurile natale, de familia sa… nimeni cunoscut in apropiere… cred ca si barfa acelor vecini insuportabili, de care visase atat sa scape, ar fi fost acum binevenita….
Stia ca-i va fi greu sa se adapteze, dar nu crezu-se ca va tanji atat…
Un ghem taios de ganduri care-l macina de cand a venit. Griji care-i atarna greu in spate si de care nu stie cum si cand va scapa. Se intreba a cata oara , daca nu era mai bine sa o ia de la inceput, acolo, in tara sa, unde toate-i sunt atat de cunoscute si clare…
De fapt, nu prea,.. odata ce a ajuns in acea situatie… indoelile il cuprindeau iar si iar in bratele lor lipicioase si perfide… si era suparat, suparat pe sine pentru toate… Sava privi la ceas – era aproape sapte
“Mai bine ma duc sa pregatesc ceva pentru dejun, cat Andrei nu mi-a mai facut vre-o “surpriza culinara” – gandi el ridicandu-se din pat.
Din oglinda din bae, un tip extrem de figurativ, care divulga secretul unei nopti nedormite, il privea ingandurat si suparat. Sava incerca sa-i zambeasca. Zambetul se primi oarecum stramb. Mai incerca odata… nu ar fi vrut sa-l necajeasca si pe Andrei, care se straduie atat sa-l ajute, cu supararea si indoelile sale… inzadar, insa – zambetul sau era doar o grimasa. Deodata fata lui se lumina. In minte-i rasari chipul fetitei sale si mutritele care le facea, cand vroia sa le arate ca este suparata. Un zambet benevol, de asta data, se instala pe chipul lui nedormit, transformandu-l total. Tipul necunoscut si suparat din oglinda disparu. Era doar Sava.