Dacă ar fi să renunţ la limbă, patrie şi casă părintească, mi-aş da trupul în schimbul acestui junghi, pentru că mi-ar tăia pieptul. Mi-e destul să ştiu că pot gîndi în română, că voi avea unde să mă întorc la casa părintească prin spiritul din afara trupului, mi-e destul să simt româneşte, să ştiu că sufletul meu se poate naşte în fiecare mireasmă a florilor din curtea casei unde părinţii, ca rîndunicile, îşi vor face cuib la streaşina casei, să-mi aştepte paşii în Grădina Raiului.