17

Sau lauda de sine (şi avertizare: iarăşi un post cu linkuri multe, enervant de multe)

Pe tejgheaua Prăvăliei nr.17 stă o întrebare grea: Care a fost primul lucru de om mare pe care l-aţi făcut? Răspunsurile la asemenea întrebare delfică sunt pe măsură.
Marion continuă să fie de o frumuseţe nebunească.
Subsemnata scrie despre Întîlnirea Gabrielei Adameşteanu, iar Cătălin Sturza despre Teodosie cel Mic.
Coincidenţa vine cînd un fragment din interviul cu Robert Şerban are legătură cu o afirmaţie a lui Thomas Mann, citită de curînd (aici se vede că trebuie să dăm alt nume acestor potriviri, nu coincidenţe). Robert Şerban spune aşa: "Cum nu ştiu să pictez, mi-ar plăcea să ştiu să pictez (sunt chiar un mic colecţionar de tablouri, am făcut patru ani de pictură în gimnaziu), cum nu ştiu să cânt, cum nu ştiu să dansez, cum nu ştiu să fac teatru, atunci scriu. E, până la urmă, cel mai simplu şi mai ieftin mijloc de a comunica cu tine. Poezia e un mod bun de a comunica cu forul tău interior, cu inima ta, cu mintea ta, şi (în momentul în care faci public ceea ce ai scris) de a comunica cu oameni."
Florentin Smarandache scrie note din India.
Şi totul e pe alese, fotografii cu pisici în geam şi ora de ceai imaginară, liniştea de dimineaţă, lumină, echilibru.