sinucide
o citesc pe lili şi-mi dau seama că,
de fapt, ea nu scrie poezie
viaţa ei o face fără să vrea
de fiecare dată
ca şi cum lăuntricul ei s-ar lepăda de corp
şi s-ar naşte pe-un cearceaf în
cuvinte
şi eu scriu despre moarte,
şi eu sunt tristă în versurile mele,
dar moartea şi tristeţea ei...
lili e altfel
ce rost oare mai e să scriu
şi pentru ce am făcut-o pînă acum
cînd lumea mă crede fericită
îmi citeşte rîndurile în care-am plîns
ca un bătrîn
şi-mi spun că m-am născocit
ireal
că mi-e frică de moarte
şi că ( )
dacă m-aş sinucide
lumea va pricepe drama-n care
trăiesc după
primii ani de viaţă
va înţelege că şi
zîmbetul meu nu e decît un Dumnezeu
trist
cicatrizat pe colţul buzelor
mototolite în lacrimi şi dinţi
poezia fără dramă
nu există,
drama fără poezie
nu e dramă
e timpul meu.
