Am pornit despre sărăcie și am terminat cu visul. Semn rău. Sau nu?
În fond, ce înseamnă om sărac? După cum mi-a comentat Fata cu Ceaiul e suficient să faci o călătorie cu autobusul ca să înțelegi cine sunt ei. Ei nu arată bine. E clar că ei au nevoie de protecție. Hamalii care trag greul la propriu de la 10 ani. Bătrânele care vând cărți vechi ca să-și cumpere o bucată de pâine, căci tare le mai este foame. Cei care au încă putere visează să emigreze. Cei care nu mai au visează odihna veșnică. Ei sunt prea mândri ca să cerșească. Inclusiv de la guvern.
Hotarul de 945 de lei care împarte lumea în săraci și ne-săraci este efemer. Sărăcia e o chestie subiectivă. Și-n America există săraci. Cu 1000 de dolari. Cel care conduce o Dacia este sărac în comparație cu cel din Lexus, dar pentru unul care merge pe jos poate că și Dacia e un vis intangibil.
Well, iată-ne ajunși și la vise. În cele din urmă o Strategie de Reducere a Sărăciei îi vizează pe toți. Toți vor o viață mai bună. Toți vor ca visele lor să devină realitate.
Mai în glumă, mai în serios, în vara lui 2009 am încercat să identific care este visul moldovenilor – The Moldovan Dream. Din păcate, blogul migrând, sondajul s-a șters, dar țin minte morala: visul moldoveanului este să fie lăsat în pace. Nici cana cu apă, nici capra vecinului nu întrece nepăsarea moldovenească. Pace să fie, da mai încolo de-amu cum o fi… Poate o fi fost o cumpănă a momentului, poate că acum avem curajul să visăm o viață mai bună?
În contextul discuției despre Noul SND mi se par relevante următoarele întrebări:
- Cum au reușit koreenii fără bariere tarifare și netarifare să educe consumul naționalist?
- Cum a reușit Lee Kuan Yew să-i convingă pe singaporezi să construiască societatea viitorului?
- Cum au reușit irlandezii să-i întoarcă pe migranți acasă și încă și cu investiții?
Pur și simplu mii interesant: oare care-i „fișca” moldovenilor?