inchid ochii si vad scena.., deseori ma vad in locuri demult vizitate, nu ca mi-e tare dor...
deci is catarata pe pervazul geamului din coridorul de la etajul patru al caminului numarul sapte al Facultatii de Litere. Impart putinul spatiu c-o colega de la un an mai mare. Iaca, nu stiu cum ne-am nimerit noi doua pe acelasi pervaz, ca prietene n-am fost si faceam schimb de binete doar accidental. De la o replica la alta, ajunge sa-mi spuna: "Cand m-am pornit la Facultatea asta {...} in locul punctelor puteti pune orice calificativ, se potriveste oricare, pe-al ei nu mi-l amintesc exact, dar n-a fost mai putin dur, aveam doua vise. Unu: sa ma fac poeta si Doi: sa ma marit. Acum vreau numai sa ma marit... Ce m-a mai dezamagit ... poezia!"
Mi-am amintit-o ieri, cand am intrat din pura curiozitate in Blogosfera MD, sa caut vreun nume cunoscut - coleg de facultate. Nici unu! Blog nu are nici un filolog din Chisinau, subliniez - dintre cei care au facut facultatea in Chisinau. Ma contrazice cineva?
"...da-da, degeaba razi, eu in scoala scriam poezii si nuvele, si scenete... Da de cand am nimerit aici asa s-a mai complicat totul - lingvistica generala, istoria limbii, lexicologie, fonetica, dialectologie, slavona, latina, graca - Jakobson, Saussure, Bopp, Diez, cronicari si folcroristi (abia pe la anul trei am inceput sa citim ceva literatura) etc. Materii seci si prea serioase pentru mintea mea de 18 ani, cursuri plicticoase - absolut nepractice; super-puper-profesori-doctori-habilitati-academicieni-si-dintre-cei-cu-tezele-neaduse-la-bun-sfarsit-lectori-superiori-toata-viata - atata ne mai umilesc cu ingamfarea lor. N-am sa uit niciodata cum un Domn Cutarica ne bestelea in primul an ca nu stim sa ne adresam cand cautam pe cineva la Catedra: "Cum adica Domnul "Cojocaru" este? Trebuie sa ziceti Domnul Profesor, Doctor Habilitat, Academicianul "Cojocaru" este?" Apoi eu as prefera sa-i zic Antip Ivanovici, sa nu tin atata timp usa Catedrei descisa, ca in final sa mi se raspunda ca-i ocupat."
o ascultam cu muscii fetii in continua miscare: de uimire, de compatimire, de neincredere si nedumerire, toate nemultumirile ei sau aproape pe toate, le-am trait si eu ulterior.
ei, dar cum zicea si tata: "facultatea trebuie absolvita! si invata sa duci lucrurile la bun sfarsit!, in viata asta, cu timpul, chestiile neplacute, plicticoase, incomode si grele doar se inmultesc, ca sa ne puna la incercare vointa si curajul, fa si tu ce se cere... daca papagaliceste, apoi papagaliceste, cum altfel..." Da, altfel nu se putea. Din 30 cate am pasit pragul Blocului Unu la 1 septembrie 1994, am absolvit vreo 12. Unele s-au transferat la specialitati mai usoare, altele la facultati mai usorare, unele si-au luat cate-un an concediu de gandit cum sa traiasca mai departe, altele dupa un an de gandit, au decis ca trebuie sa traiasca!!!
Anii de Facultate mi-i amintesc mai viu si mai in culori in camin - intr-un morman de carti sau la distractii.
Imi ajung degetele doar de la o mana ca sa enumar profesorii de la care am invatat!
MULTUMESC - CAPS LOCK -BOLD profesorilor care nu-si dezlipeau 120 min. ochii din conspecte sau din monografia geniala pe care si-au pus numele si celor care niciodata n-au acceptat nici o intrebare de la auditoriu, celor care la examene cereau numai formulari proprii de fraza din monografia lor geniala si celor care n-au dialogat cu noi de la egal, ca ne considerau o turma de {...}vedeti si voi ce puneti in loc de puncte. Celor care le-au taiat aripile poietilor!!!
