Cuvintele pe care le insir acum sunt pur si simplu niste meditatii determinate, inspirate, insuflate, elaborate, insirate sau strecurate de ploaie. Ploaia nu te poate lasa indiferent. Pe unii ii atinge la nivelul pielii. Pe altii ii deranjeaza la nivelul depresiei. Pe unii ii face melancolici. Altii prind la viata. Ploile sunt ca si oamenii. Tot atat de diferite, dar tot atat de asemanatoare.
Asemanarea ploilor vine de la formula apei. Pana nu demult ploile erau diferentiate dupa nivelul de toxicitate pe care il scurgeau. Azi nimeni nu-si mai pune aceasta problema. Pe de o parte, intuitia sugereaza ca toate ploile sunt acide sau toxice. Pe de alta parte, la cantitatea de substante toxice de care avem parte, o simpla ploaie acida a devenit o normalitate. Mai mult chiar ploia acida e cel mai ecologic lucru de care dispunem.
Exista ploi naprasnice, care spun tot ce au de spus foarte raspicat. In cateva clipe, aceste ploi revarsa toata povara pe umerii terestrelor. Nu stau pe ganduri atunci cand trebuie sa isi faca meseria. Lucreaza meticulos, cu verva. Punct ochit, punct lovit. Gratia sau moderatia nu este punctul forte al acestor ploi. Masoara doar o singura data si se apuca de taiat in acelasi moment.
Alte ploi se scurg incet, molcom, dar foarte constant. Picaturile acopera meticulos orice centimetru. Asa tip de ploi pot sa tina o zi, dar si o saptamana. Astfel, parca ar avea un contract de irigatie cu omenirea, aceste ploi isi indeplinesc constiincios meseria. Aceste ploi stau permanent pe ganduri. Nicicum nu pot sa aleaga momentul potrivit pentru a taia.
Masoara, masoara si iar masoara. Cand se apropie de final isi dau seama ca nu mai au ce masura, iar ultimele picaturi de ploaie sunt cele mai masive, pentru ca acestea nu sunt numai picaturi de ploaie. Ultimele picaturi de ploaie sunt si picaturi de lacrimi. Lacrimi de tristete dupa ploaia ce se termina, dar si lacrimi de bucurie pentru ploaia ce va veni.
