eu vreu sa cresc mare sa am casa care sa aiba garaj in care copkilu meu sa-si cheme drujii sa cante la ghitara, bas ghitara, tobe si orice le-ar mai trece prin cap. atunci cand ei acolo n’a sa se destrabaleze, in garajul meu o sa fie un dodj viper rosu. care eu am sa-l scot numai atunci cand da primavara. eu vreau ca la mine in oras sa vina viitorii presedinti si deputati, ca ei sa discute pe teme despre care mie imi pasa; eu vreu sa pot sa le dau intrebari si ei sa ma minta frumos spunandu-mi ca numai ei pot si chiar o sa si rezolve problemele mele; eu vreau ca atunci seara cand eu am sa merg cu dodju meu pe drumuri, drumurile sa fie luminate si in mijlocu lor, sau pe margini, sa fie ”cat’s eye”. eu vreu sa ma duc sambetele la scoala lu fiu’meu, unde el o sa joace fotbal, hochei sau orice altceva ia trece prin minte; eu vreu sa’mi vad fata intr’o piesa de teatru, vreu sa o vad cantand la pian sau vioara; sau vreu sa’si iasa din minti, sa faca showuri de fashion cu pungi de plastic, gandoane si kiroane batute in scanduri; eu vreu sa ascult discuri de jazz, da discuri de alea din velvet; eu vreu sa pot face jogging undeva frumos, si mai vreau ca din cand in cand, nu necesar des, da macar din cand in cand, la mine in oras sa vina cineva interesant la care eu sa ma duc toli la concert, toli la vre’un speech; eu vreu ca copiii mei sa’si iubeasca tara nu de acea ca simt un atasament cu dansa, cu oamenii de acolo sau ca ‘asa trebuie’ si ‘asa simt’, dar pentru ca tara ceea le da ceva; le da conditii, oportunitati, educatie, healthcare, dezbateri; pentru ca e o tara normala si pentru ca e normal sa iubesti o tara normala; da, eu vreau ca copiii mei sa aiba o viata normala, plictisitoare, ordinara si nu sarita de pe fix ca a mea, in care e ok sa pleci de’acasa atunci cand ai 17 ani si sa fie ok ca sa nu vrei sa te mai intorci; eu nu vreau sa’mi vad copiii doar in vacante, de 2-3 ori pe an, si atunci nu acasa dar undeva la schi, la munte sau in pizda masii alta parte; eu vreau ca ei sa vina la mine si sa zambim cand ei se uita la rabla mea de dodj viper si imi canta cantece vechi de rock’n'roll care le repetau cu’alde rebeata in garaj amu nu demult. da, eu prefer ca copiii mei sa dezbata teme despre banksy, kim jong il sau taxation decat despre grafia latina, rusi porci sau homosexuali (la care ei sa izbucneasca in ras);
eu cred ca nonsalanta la care am ajuns noi ca acceptam cacatul in care traim, ca consideram ca asta e ok, ca nu ne mai revoltam, ca zambim si punem likeuri la cat de degradanti pot sa fie politicienii care noi ii alegem, ca ne multumim cu ‘cel mai mic rau’, ca consideram ca e ok ca sa o futi din tara cat mai rapid si cat mai departe, ca gasim scuze pentru 42%, 38% sau 34% de voturi, ca promovam artisti ca turcu din pur plictis, ca asteptam intodeuna alegerile viitoare, ca nu avem presedinte, ca suntem ce suntem – toata asta e trist. e foarte trist.
si atunci eu vreu dodj viper si alta cetatanie. macar pentru copiii mei.
