Ce-mi doresc numaidecât, își murmură, e să mă culc cu zăpada și să-i fac un copil din flori. Aș face să vină mai repede primăvara - păi, cum ar putea ieși copilul din flori într-alt anotimp? să violentez sexual zăpada și s-o topesc nerăbădător sub mine, până la sol, să facem sex ca și cum aș trage-o în țeapă, nici o implicare emoțională din parte-mi, doar exercitarea corectă a rolului copulator masculin. Masculul care fertilizează, penetrând uneori fără permisiune (iar în lumea oamenilor fără scop); n-ai cum să-i scapi. ***Ca o expresie a determinării cu care tot românul abordează mizeria, vecina de peste drum ieși la stradă înarmată până-n dinți cu mătura, având aerul că prin gestul său urmează să dea o lecție zdravănă noroiului, înlăturându-l pentru totdeauna. Gest destul de ieftin, ba chiar gratuit, câtă vreme nu-i imitat și de vecinii din dreapta, și de cei din stânga casei sale, și, dacă compănim mai bine, de fapt - de vecinii ei din toată țara.
Un câine maroniu cu picioare scurte se încumeta să arate că e gata să treacă ulița fără teama că s-ar putea uda pe burtă. Tocmai aici, preț de câteva case, drumul e mai așezat, face o curbă în jos și bălțile se simt mai în largul lor ca niciunde. Iată una - întinsă, vizitată frecvent de neamul gâștelor în perioada vacanțelor estivale, chiar în stânga ferestrei mele. Uite încă una, ceva mai la vale, în dreptul podețului nostru.
Filme ca-n viață, viața omului nou, creația izbutită a Capitalului: undeva în America, e 6.30 dimineața, ea tocmai s-a urcat peste el, ca să-l consoleze lubric pentru coșmarul din care el ieșise urlând, scăldat în sudori sleite, se instală cum crezu că-i mai bine, cearșaful - pudic și corect înfășurat în jurul coapselor (mais quand même), și-o potrivi frugal, cu mâna, apucă să se miște de două-trei ori, când el își dădu subit seama că trebuie s-o șteragă la job, sărind precipitat din pat și, vai!, din ea, ca să se îmbrace în grabă.
