C.S. TM 2011Peste 2500 de participanți la concertul dat de Parov Stelar în Timișoara, organizat cu pompă într-un loc impropriu,
Centrul de afaceri - futurist pe din afară, dar (ca aproape orice lucru românesc) dotat cu numai
șase toalete, „visate” delirant ca fiind îndestulătoare pentru așa buluc de oameni (eu n-aș fi recepționat clădirea, în locul proprietarului). Rezultatul: cozi imense, rușinoase - dacă ne gândim la fala și pretențiile disproporționate ale orașului! Cozi la ușurare: tineri și tinere, de-a valma, în aceleași toalete meschine.
C.S. TM 2011Mi-era imposibil să cred că Parov band are aproape 3000 de fani în Timișoara și-n împrejurimi. Aș vrea cu bucurie să aflu că vestul țării s-a electrocutat peste noapte pe ritmuri de
swing, de
nu jazz, dar nu-i deloc așa roză situația. Ceea ce s-a și adeverit, din nefericire, la concert. Pe toată durata acestuia, am fost împins și călcat pe picioare de o armată de țoape, gătite ca de nuntă, ca de club (club
românesc = tot ca la nuntă!) sau ca de agățat-pentru-sex, și care, mânate de mâncărimi misterioase, în loc să admire performerii de pe scenă, să danseze, să aplaude, să țipe extaziate (sau cum se „procedează” la astfel de evenimente) făceau ture bezmetice prin sală, uitându-se mereu direct „în zare”, cu priviri de regine de apartament, frumoase de ți se tăia respirația și proaste, și necioplite, și ignorante pe măsura frumuseții. Proaste și fine. Stăteau cu spatele la scenă, scrutau sala, oamenii, trăgeau cu sete din țigările lor subțiri și lungi, produceau mult fum înecăcios, nervos, mult fum... Fufele neliniștite, cu mintea deja setată pe orgasm, au fost 75% dintre „fanii” sud-vestici ai benzii lui Parov.
C.S. TM 2011Muzica bună, loc de dans - ioc (eu aș fi savurat mai profund genul ăsta într-un club specializat, cu maximum 200 de oameni în preajmă), o anumită doză de playback stânjenitor, sonorizare mediocră - volum tare & sunet neclar. Marcus Füreder, carismatic în rolul (care l-a și lansat) de DJ, aprinzându-și țigara ca un nefumător, cu gesturi largi, ostentative, bun de spectacol adică. Vocalistă nouă, a câta?, cu alură treizecistă, aspră la fizionomie, dar sexy la trup, bine mișcătoare, cu voce făcută pentru jazz, ce atenua considerabil din impresia de comercial dată de „negativ”. Îi iertăm maestrului Parov „populismul”, ușurătatea unor sunete, pentru că popularizează cu succes, regândit și reambalat,
swing-ul, așa cum era el în anii de glorie. Are talentul de a face suportabile unor timpane - de-a dreptul
medio-crizate de tot soiul de gagaisme găunoase - trilurile limpezi de clarinet, de trompetă mută, de sax.
C.S. TM 2011Peste 2500 de participanți la concertul dat de Parov Stelar în Timișoara, organizat cu pompă într-un loc impropriu, Centrul de afaceri - futurist pe din afară, dar (ca aproape orice lucru românesc) dotat cu numai șase toalete, „visate” delirant ca fiind îndestulătoare pentru așa buluc de oameni (eu n-aș fi recepționat clădirea, în locul proprietarului). Rezultatul: cozi imense, rușinoase - dacă ne gândim la fala și pretențiile disproporționate ale orașului! Cozi la ușurare: tineri și tinere, de-a valma, în aceleași toalete meschine.
C.S. TM 2011Mi-era imposibil să cred că Parov band are aproape 3000 de fani în Timișoara și-n împrejurimi. Aș vrea cu bucurie să aflu că vestul țării s-a electrocutat peste noapte pe ritmuri de swing, de nu jazz, dar nu-i deloc așa roză situația. Ceea ce s-a și adeverit, din nefericire, la concert. Pe toată durata acestuia, am fost împins și călcat pe picioare de o armată de țoape, gătite ca de nuntă, ca de club (club românesc = tot ca la nuntă!) sau ca de agățat-pentru-sex, și care, mânate de mâncărimi misterioase, în loc să admire performerii de pe scenă, să danseze, să aplaude, să țipe extaziate (sau cum se „procedează” la astfel de evenimente) făceau ture bezmetice prin sală, uitându-se mereu direct „în zare”, cu priviri de regine de apartament, frumoase de ți se tăia respirația și proaste, și necioplite, și ignorante pe măsura frumuseții. Proaste și fine. Stăteau cu spatele la scenă, scrutau sala, oamenii, trăgeau cu sete din țigările lor subțiri și lungi, produceau mult fum înecăcios, nervos, mult fum... Fufele neliniștite, cu mintea deja setată pe orgasm, au fost 75% dintre „fanii” sud-vestici ai benzii lui Parov.
C.S. TM 2011Muzica bună, loc de dans - ioc (eu aș fi savurat mai profund genul ăsta într-un club specializat, cu maximum 200 de oameni în preajmă), o anumită doză de playback stânjenitor, sonorizare mediocră - volum tare & sunet neclar. Marcus Füreder, carismatic în rolul (care l-a și lansat) de DJ, aprinzându-și țigara ca un nefumător, cu gesturi largi, ostentative, bun de spectacol adică. Vocalistă nouă, a câta?, cu alură treizecistă, aspră la fizionomie, dar sexy la trup, bine mișcătoare, cu voce făcută pentru jazz, ce atenua considerabil din impresia de comercial dată de „negativ”. Îi iertăm maestrului Parov „populismul”, ușurătatea unor sunete, pentru că popularizează cu succes, regândit și reambalat, swing-ul, așa cum era el în anii de glorie. Are talentul de a face suportabile unor timpane - de-a dreptul medio-crizate de tot soiul de gagaisme găunoase - trilurile limpezi de clarinet, de trompetă mută, de sax.