Mereu m-a uimit stăpânirea ei de sine. Nu-şi permite niciodată să ridice vocea la cineva. În momentele mai dificile, numai culoarea ochilor îi trădează zbuciumul sufletesc, transformându-se din verde deschis în căpruie. Atunci, ea încearcă din răsputeri să normalizeze situaţia şi-i reuşeşte. Ea se dăruieşte pe sine pentru binele nostru şi apoi reânvie ca pasărea Phoenix. Doar văzând fericirea noastră îi răsare şi ei zâmbetul pe buzele roz. Un zâmbet blând care-ţi insuflă încredere în tine şi în viitorul tău.
Mama este persoana care reuşeşte de minune să împarte dragostea sa la toţi în părţi egale şi nu după merite. Zeitate, braţele moi ale căreia pot şi să consoleze pe cineva îndurerat şi să muncească pentru bunăstarea familiei. Ea este cartea cărţilor, mereu găseşte sfaturi şi te-ndreaptă spre bine. Acele sfaturi şoptite cu voce duioasă au fost, sunt şi se vor păstra întipărite în memoria mea, la fel ca şi chipul ei cu trăsături blânde. Iar numele ei îl voi purta mereu în inimă şi-n gând.
Ea este persoana care mi-a dăruit viaţă şi care ca un giuvaiergiu mi-a şlefuit caracterul. Eu îi sunt profund recunoscătoare pentru faptul că şi-a jertvit tinereţea pentru mine şi conştientizez că această jertvă a ei presupune o datorie a mea. Sunt datoare să-i păstrez liniştea, aşa cum a păstrat-o ea pe-a mea. Sunt datoare să mă epuizez în dragostea pentru această fiinţă. Sunt datoare să nu-i înşel aşteptările. Ea este cea care menţine focul căminului familial cu puterea tăriei sale de caracter. Ea este cea care ne dă imbold să facem următorul pas atunci cînd lipseşte curajul. Întotdeauna am crezut că e datorită ei am ajuns unde mă aflu acum şi e numai vina mea dacă nu m-am dus mai departe.
Pentru toate ce-a făcut pentru mine, ea merită plecăciuni. Mă închin în faţa ei! Îmi cer iertare pentru orice firişor alb apărut în părul ei casraniu din cauza mea şi dacă dorinţele înseamnă ceva, atunci eu îi doresc o viaţă lungă şi fericită. Să aibă un cer senin asupra capului. Toate nevoile şi suferinţele să i se transforme în victorii. Toate florile din lume să le aibă la picioare şi să nu afle niciodată ce e trădarea. Sănătatea să-i fie călăuză veşnică, iar dragostea noastră – piedestal pentru viaţa ei!
Filed under: Posturi în limba română Tagged: a consola, încredere, îndurerat, bine, brațe moi, bunăstare, caracter, cartea cărților, cer senin, curaj, cămin familial, căprui, datorie, dorințe, dragoste, familie, fericire, flori, foc, gând, giuvaiergiu, iertare, inimă, jertvă, liniște, mama, memorie, mă închin, nevoi, ochi, Phoenix, piedestal, plecăciuni, portret, reânvie, recunoștință, sfat, stăpânire de sine, suferințe, sănătate, trădare, verde deschis, victorii, viitor, voce, zâmbet, zbucium sufletesc, zeitate
