"Nu plângi în public, nu râzi singur. Iată o lege rareori infirmată. Să plângi în public este indecent, să râzi fără martori, e nebunie, înseamnă că durerea ni-e dată fiecăruia în parte, bucuria tuturor la un loc."
(Ana Blandiana, "Calitatea de martor")

...tot continui să mă întreb cum funcţionează creierul şi de ce rîsul presupune "deschiderea gurii" (?). cine îmi spune?