E aiurea cu iluziile astea. Sunt minciuni colorate. Acum am descoperit ceva, nu m-am indispus, dar nici destul de bine nu mă simt. Probabil sunt egoistă pe plan sentimental. Întotdeauna am fugit de ceilalţi, i-am ignorat, inventându-mi motive. Apoi vreau să mă reântorc şi iarăşi merg înainte, şi astfel până trece timpul şi se usucă toate. Niciodată nu m-am cunoscut prea bine. Poate prea des oscilez. Atâta obligaţii, încât uit de mine. Nu îmi aşez gândurile în ordine. Fug eu, fug şi ele, lovindu-se de pereţii trupului.
Acum scriu, poate pentru a uita de toate. Dar totuşi, sentimentele nu se dilată în cuvinte. Ne amăgim. Încerăm de cele mai multe ori să ne compensăm singurătăţile prin scris. Mi se întâplă des.
Pe lângă miile de lucuri zilnice, viaţa e destul de frumoasă ca s-o trăieşti. Nu e necesar să nă ruinăm prin tânguieli. Voi încerca să fiu mai fericită.
