nu atât prin pierderea timpului
cât prin trecutul nostru
la douăzeci iubirea ta s-a născut
la douăzeci şi opt
inima mea începuse să bată
pe şase a avut loc comasarea
şi sângele nostru îşi înflorea dragostea
pe douăzeci şi două s-a produs colapsul
acum, nu mai contează cât e
ne-am pornit ambii în sens opus
suntem ireversibili
ne întâlnim doar pe la semafoare
vezi cât de exactă sunt?
ps. voi mai retuşa poemul. l-am scris ieri seara. la ceas era 20:28 şi mi-am adus aminte de un şir de evenimente. celelate cifre sunt nr. zilelor. m-a amuzat ideea acestei poezii în timp ce o scriam.
