Astăzi am avut o zi destul de grea şi plină de suferinţă.
Este mult prea dureros cînd pierzi o persoană,la care ţineai.
Nu este cineva pe care cunosc de mulţi ani,este doar un simplu om.
Pe care îl cunosc de 2 ani.
Am învăţat totuşi multe de la el.
Am înţeles că viaţa trebuie preţuită,chiar şi atunci cînd ştii că nu mai ai mult de trăit.M-a inspirat foarte mult,m-a făcut să înţeleg că am o valoare şi chiar dacă acum nu mai este ştiu că va trebui să lupt pentru a obţine tot ceea ce a avut el.A ajuns la o vîrstă frumoasă,la care mulţi ar visa.Timp de 90 de ani a fost aceeaşi persoană simplă,însă care a făcut multe în acelaşi timp.
A trecut prin război,dar a supravieţuit acelui infern.Şi-a petrecut o viaţă liniştită,întemeind o familie şi a făcut fericite persoanele din jurul lui.Însă de cîţiva ani a avut o boală şi nu prea erau şanse mari de a mai trăi,dar el şi-a făcut curaj şi a decis să înfrunte durerea şi tot ce este rău.Acum,este acolo sus.Dumnezeu l-a luat lîngă el şi este în pace.Da,îl plîngem şi ne rugăm pentru el,dar în acelaşi timp suntem mulţumiţi de faptul că astfel,nu va mai suferi.
Astăzi am fost la înmormîntare şi m-am simţit mîndră,mîndră de faptul că l-am cunoscut.Era o persoană dulce.Dar cu toate acestea,am plîns.Îmi făceam planuri,să mă abţin,să nu-mi arăt durerea,dar privind toate persoanele alea din jurul meu care plîngeau în şoaptă,îmi veneau lacrimile.
Aş vrea să accentuez şi faptul cum s-a petrecut ultimul drum.Vreau să spun,fiecare ştie cum este la o înmormîntare din Moldova,dar nimeni nu ştie cum este în Italia.După părerea mea este perfect.Se începe slujba şi aşa cum persoanele stau pe scaune,sicriul trece prin mijlocul bisericii şi este pus in faţa altarului(altarul este divers de acel ortodox şi în general totul este divers,muuult mai frumos şi omenesc.)După 1 minut de linişte,persoanele se pot aşeza şi începe slujba.Totul este atît de frumos,este programat şi timpul.După o oră,s-a terminat slujba,toţi iesă din biserică şi cine vrea poate veni la cimitir.Sicriul se pune într-o maşină modernă,special pentru înmormîntări ( nu cum la noi,sicriul îi pus pe un zil,ori nuş şi acolo).Şi după ce au sistemat totul,ne pornim la cimitir.Unde locuiesc eu,este ca un mic sătuc şi majoritatea se cunosc.Am făcut 10 minute pînă la cimitir,am mers încet,încet din urma maşinii.Cînd am ajuns,s-a deschis mormîntul ( mormîntul este făcut ca un dulap cu etajere,3 pe dreapta şi 3 pe stînga,astfel pot pune toţi membrii familie în acelaşi mormînt).Se pune sicriul pe una din etajere şi se betonează.(nuştiu dacă am scris drept,pentru că îi confusion la mine în cap).Şi iată aşa s-a terminat înmormîntarea,nu ca la noi,cu 24 de pomene,cu o căldare de jin,şi cu vrio 50 de lei la popă în buzunar.Este simplu,dar omenesc.
p.s Poate cuiva îi va părea Boring acest articol,dar eu simţeam nevoia de a mă împărtăşi cu ceea ce am experimentat astăzi.
p.s2 Şi un sincer "îmi pare rău " celor care au pierdut pe cineva drag,pentru că ştiu ce sentiment predomină în acel moment.
