“Aud paşi. Paşi aprigi şi grei.
Sînt paşii străbunilor mei.”
(Paşi de Liviu Deleanu)
Prin rouă, flori şi iarbă verde
Trec paşi greoi, demult uitaţi
Şi nimeni urma nu le vede,
Ei sunt de vreme seceraţi.
Şi crengi mlădii din codrul des
Sărută creştete-obosite
Îngreunate din exces
De îndrumări ne-mpărtăşite.
Măreţe stânci, bătrâne stânci,
Adăpostesc figuri vânjoase,
Chipuri moi cu brazde-adânci,
Palme trudite, generoase.
Iar vocea lor în noi răsună
Ca un ecou purtat de vânt,
Ea poartă datina străbună
Şi al strămoşilor avânt.
Filed under: Posturi în limba română Tagged: îndrumare, chip, codru, crengi, creştet, datină, ecou, flori, iarbă, Liviu Deleanu, palme trudite, paşi, prezenţă, rouă, stânci, strămoşi, sărut, vânt, voce, vreme
