În Republica Moldova se desfăşoară un experiment în domeniul învăţământului care poartă denumirea de “Învăţămînt de calitate în mediul rural”. Procesul de implementare a acestui experiment este îmbrăcat cu noţiunea de “optimizare a reţelelor şcolare”. Proiectul este finanţat de către Banca Mondială şi se desfăşoară în raionul Rîşcani şi Căuşeni.

Deşa sunt cîţiva ani de cînd acest experiement se implementează activ în aceste două unităţi administrativ teritoriale. Reprezentanţii Băncii Mondiale au fost la faţa locului şi au dat o notă de apreciere foarte înaltă “calităţii” de implementare a proiectului. Au remarcat că în condiţiile de criză reducerea cheltuielilor este foarte importantă, şi că în RM se cheltuiesc 9% din PIB pentru învăţămînt. Deşi am întrebat-o pe doamna cu părul zburşit, cercel în nas şi urît mirositoare a tutun cîţi bani se acordă în ţările dezvoltate pentru învăţămînt (6-7% din Bugetul de Stat) Ea mi-a răspuns că se alocă 9% din PIB, şi asta este încă foarte mult pentru noi.

Am rămas profund şocat de atitudinea faţă de copii şi de sistemul educaţional. Recent am aflat condiţiile FMI pe care trebuie să le respecte Guvernul Filat. Mii de cadre didactice vor fi “optimizate”, sau condamnate la şomaj. Copii transportaţi la şcoli regionale. În Rîşcani au uns ochii cu 5 autobuze a cîte un milion de lei (bani suficienti pentru a întreţine o şcoală sătească pe parcursul a 10 ani) Începînd cu anii următori, experimentul e va extinde la nivel de întreagă ţară. Acest experiement va avea un efect devastator asupra comunităţilor săteşti din Republica Moldova.

Este uimitoare logica şi raţionalismul caracteristic fasciştilor sau comuniştilor din lagărele de concentrare de care dau dovadă aceşti “optimizatori”. Pornesc toţi de la teza precum că nu sunt copii; sunt mulţi profesori; nu sunt bani pentru a întreţine şcoala; Deci, închidem şcolile; reducem cadrele didactice; transportăm copii în şcoli de circumscripţie.

Nu văd însă nici o politică a statului ca să rezolve cauza de la care porneşte acest experiment. Pe nimeni nu interesează viaţa tinerelor familii. Nici o facilitare pentru naştere de copii, lipsa locurilor de munca, lipsa unor salarii decente acolo unde este posibi de a lucra, inexistenţa unei politici active în domeniul demografic.În satele noastre, spre exemplu în raionul Rîşcani, în s. Mălăieşti, s. Cucuieţi, s. Moşeni, s. Sturzeni sau oricare alt sat mic, în afară de şcoală nu există altă instituţie vie. Deci după ce “optimizăm” totul, satul rămîne şi fără şcoală, deci dacă privim în perspectivă de 30 – 50 de ani. Mai mult de jumătate din satele RM vor dispărea de pe hartă. Acest proces poate fi uşor observat deja. Pot aminti acum satul Dercăuţi, raionul Soroca, unde a murit ultimul locuitor vopsind răstignirea de la intrarea din sat, pregătindu-se de sărbătoarea Paştelui. Iar în r. Rîşcani pentru prima dată în peste 10 sate nu va mai fi clasa 1-a. De asta se vede că nu e preocupat nimeni. Toţi sunt preocupaţi de optimizarea cheltuielilor.

În acelaşi timp, observăm ipocrizia celor de la putere, care pe de o parte afirmă că nu au bani, pe de altă parte cheltuiesc anual un buget de milioane pentru întreţinerea unui aparat hiperbirocratic şi pentru întreţinerea unui garaj plin cu automobile de lux. Funcţionari care în două luni primesc cît bugetul unei şcoli săteşti pentru un an.

Ori eu nu înţeleg ceva, sau cineva vrea să ne depopuleze ţărişoara şi să pună mîna pe pămînturile mănoase. Nu în zădar apar texte publicitare la canalele tv locale cu textul – “Покупаем квоты в неогрониченных количествах” (Cumpărăm cote de teren în cantităţi nelimitate). Probabil că pe moldoveni i-o împlut banii şi dorinţa de a lucra terenuri… Desigur că străinii deja sunt cu ochii pe ciornoziomul nostru. Bunăoară un prieten de al meu, un strănepot al unui boier, are în proprietate mai multe zeci de hectare, pentru care deja a primit oferta de 1000 de dolari/ha. Desigur că el fiind de viţă nobilă nu le vinde.

Iată ce ne aşteaptă în viitorul apropiat, dacă nu vom reacţiona promt. În plus dacă Guvernul va scoate terenurile pentru vînzare străinilor, va lichida armata, şi va continua implementarea politicilor din sistemul  asistenţei sociale vom deveni o ţară de robi.

Astăzi pentru redresarea situaţiei de criză trebuie imediat să fie anulate impozitele pentru ţăranii care nu comercializează producţia agricolă, de a orienta dezvoltarea agriculturii spre acoperirea consumului intern, surplusul fiind orientat spre vînzare. În domeniul Învăţămîntului să se înceteze experimentul declanşat,  iar prin OPTIMIZAREA cheltuielilor pentru întreţinerea directorilor de agenţii, funcţionari sus puşi şi logistica de care se folosesc ca nişte paraziţi, să fie orientate spre sistemul educaţional. Să fie orientate 7% din Bugetul de Stat spre domeniul educaţional. De asemena este nevoie de o viziune, de redefinire a rostului Rpublici Moldova şi a vectorului de dezvoltare.

Altfel guvernanţii rămân lupi în piele de oaie, călăi ai propriei naţiuni.