Timp de două ore mi-am umplut stînga cu însemnări. Cred că scrisul pe mînă începe să-mi placă.
Un preot – rector la facultate - şi un tînăr care a terminat de curînd teologia ne-au vorbit azi mult mai neobişnuit decît ar face-o un simplu preot care ţine morală şi poate la un moment dat să plictisească ascultătorul. Încercînd să explice diverse lucruri prin exprimări mai „actuale” (adică potrivit nouă), cred că i-aş mai fi ascultat şi acum.
Ideile de mai jos sunt doar frînturi pe care mi le-am însemnat. Nu sunt din cele emoţionante, chiar dacă s-au spus şi din astea. Am ales doar ceea ce nu mi s-a părut banal a repeta.

• Copiii se nasc din dragoste, nu din sex.
• Dragostea nu se face, se dăruie.
• Patrupedele stau, în mare parte, cu ochii doar în pămînt, omul, însă, şi-i poate înălţa la cer.
• Rugăciunea e un SMS trimis din inima omului către Dumnezeu.
• Dragostea la distanţă nu se pierde, ci se întăreşte.
• Cît rău vezi în alţii, atîta rău este şi în tine.
• Spovedania e ca un proces. Judecătorul este Dumnezeu, penitentul este cel care mărturiseşte, iar martorul este preotul.
• Animalele umblă în pielea goală. Dacă, încercînd să fim sexy, ne îmbrăcăm provocator şi apărem în stradă aproape goi, nu ne apropiem oare de ceea ce înseamnă animal?
• Divorţul e o dezertare.
• „Te iubesc dacă....” nu poate fi iubire.
• Cel care a avut relaţii sexuale cu mai mult decît doi parteneri e un om bolnav psihic.
• Şapte sunt culorile curcubeului, şapte sunt zilele săptămînii, şapte sunt minunile lumii, şapte sunt şi zilele Facerii Lumii. Faptul că în Epistola întîia către Corinteni a Sfîntului Apostol Pavel acesta relevă paisprezece calităţi ale iubirii ne face să credem că dragostea e o lumină dublă, adică o supralumină.
• Dragoste nu e atunci cînd după două luni într-o relaţie decizi să-ţi iai de soţie iubita, ci atunci cînd, gîndindu-te la ceea ce eşti în stare a face pentru ea, ştii că ai putea să-ţi dai viaţa pentru a o lăsa să mai trăiască.

Au urmat cîteva întrebări scrise în formă anonimă. Una dintre ele cerea un sfat cu privire la neîmplinirea în iubire, adică, zicea ea(probabil fată), i s-a răspuns cu indiferenţă. Poate că e o temă „amuzantă”, deseori specifică adolescenţilor, însă...
Nu ştiu dacă o vor ajuta sau nu cuvintele preotului(?):
Dragostea adevărată nu aşteaptă răspuns. Nici Dumnezeu nu e iubit de către toţi. Ar trebui să îşi iasă din minţi? O mamă nu încetează să-şi iubească copilul dacă acesta nu o mai iubeşte.

Cea mai ciudată întrebare mi s-a părut, totuşi ultima: Dragostea eternă există sau nu?
Interesant cine s-o fi gîndit la asta.
Dragostea care nu-i eternă, e tîmpită.