Şi e sîmbăta seara...daca deja e sîmbăta poţi să spui ca e şi duminică. Azi? azi a fost o zi liniştită, simplă, dar plăcută. A început cu nişte vise foarte ciudate, pot spune chiar cel mai straniu vis pe care l-am avut... însă nu ăsta e visul de primăvara...Cînd ştiu că nu am de făcut nimic (chiar dacă am), stau, pur şi simplu stau, mă uit în oglindă, stau pe pat, stau pe jos... nu contează unde,dar stau. Şi stînd aşa, visez, da, cu ochii deschişi...visez la orice, absolut orice. Alteori, răscolesc în garderobă, şi scoţind haine, le combin, le probez, le privesc, într-un cuvînt visez.Azi am dat de raftul cu haine de vară, am găsit o rochie, uşoară, albă... desigur că am probat-o. Mă roteam în jurul oglinzii, visînd că e vară, cel puţin primăvară, că afara e cald, e soare, e cerul albastru...dar ameţită, ochii mi s-au oprit la fereastră... şi mi-am dat seama că tot ce se leaga de ,,afară,, cu rochia mea, e doar albul. Dezamăgită, am dat rochia jos de pe mine, şi cazută parcă din acel cer albastru la care visam, privirea deja a dus la patul plin cu haine, sau la dulapul aproape gol... m-am apucat să le pun la loc.... le-am şi pus... dar încă visez la acel cer... gata Iarnă, trebuia să vii mai devreme, dar noi o vrem pe Primăvară...
