Raspunsul meu la provocarea de azi poate fi o dezamagire, dar…
ASA SUNT EU
Sunt un om al dispozitiei.
Uneori ma simt ca un fir de nisip pierdut in gigantica clepsidra a timpului.
Cred in soarta, oameni si cuvinte.
Un singur simplu cuvant are destula greutate, incat sa-mi intunece norii pe cer.
De aceea sunt atenta cu ele. Nu-mi plac cuvintele indecente, urate.
Sunt o naiva romantica, care mai crede ca viata poate fi mai frumoasa evitand oameni neplacuti si cuvinte urate… chiar imi cad greu unele…
si n-o sa aduc acum exemple, dar pot sa va spun care nu-mi plac din aceasta duzina, care chiar daca nu contine cuvinte grele si urate, am gasit eu cateva sa nu-mi pice bine, cum ar fi muiere, flescait, corvoada.
Prevad cum unii stramba din nas sau strang din umeri intreband “Asta de unde a picat?” sau si mai rau…
Dar asa sunt eu… poate stranie, poate cu prea multe pretentii – un posibil motiv pentru multele rateuri din viata mea…
Stiu, nicaeri nu va fi vre-o data ceea ce-mi doresc… – o lume mai frumoasa…
Nici in viata reala, nici in povesti care devin tot mai stranii, nici macar in guvern unde si-au facut vizuini niste trogloditi care dupa un scenariu bine dejucat ne papa viitorul atent si delicat, precum o pasarica ar ciuguli niste seminte, iar pe noi ne cara cu targa la gunoi.
Stiu ca visez cu ochii deschisi, iar viata e cu totul alta.
Stiu. Dar asa sunt eu – imi place sa visez 
