O INVITAŢIE LA NEPTUN
Primesc următoarea invitaţie:
Stimate domnule Leo Butnaru,Numele meu este Ozana Cucu-Oancea, sunt fiica scriitorului Nelu Oancea şi vă scriu în legătura cu un proiect editorial legat de Casa Scriitorilor de la Neptun. Anul acesta se împlinesc 40 de ani de la înfiinţarea Casei Scriitorilor "Zaharia Stancu", loc unde mi-am petrecut aproape toate verile de când m-am născut şi până astăzi. Având acordul şi sprijinul moral şi logistic al USR, am demarat luna aceasta proiectul de realizare a unei monografii a Casei Scriitorilor de la Neptun.Aş dori să invit la acest volum monografic şi scriitori basarabeni, care au frecventat de-a lungul timpului (bănuiesc ca după 1990) Casa Scriitorilor "Z. Stancu". Am astfel marea rugăminte de a mă îndruma spre cei care credeţi că mi-ar putea împărtăşi "povestea" lor legata de Vila Scriitorilor de la Neptun.Monografia va viza, pe de-o parte, reconstruirea "istoriei obiective" a vilei, iar pe de altă parte, reconstruirea "istoriei subiective", desprinsă din amintirile (poveştile!) celor care au frecventat acest loc înainte şi după 1989 (şi este vorba atât de scriitori, cât şi de copii sau de nepoţi de scriitori, de soţii/soţi ai acestora, dar şi de alte persoane, pictori, actori etc. care au avut ocazia sa cunoască Casa Scriitorilor de la Neptun şi ale căror impresii şi amintiri vor întregi imaginea acestui loc). Obiectivul ultim al monografiei va fi cel de a evidenţia rolul pe care l-a jucat Casa Scriitorilor "Z. Stancu" în cei 40 de ani de existenţă pentru comunitatea scriitorilor români (pe diferite dimensiuni: creaţie, odihnă, socializare etc.) Iată şi un ghid cu totul orientativ care ar putea fi luat în calcul în construirea "povestii": – perioada în care aţi frecventat Casa Scriitorilor „Zaharia Stancu”; – primul/cel mai recent contact cu vila (prima/cea mai recentă vacanţă acolo); – descrierea locului şi a ritualurilor specifice vacanţei acolo (eventual o tratare cronologică, cu accent pe „atunci” – înainte de 1989 – şi „acum” – după 1989); – enumerarea eventualelor creaţii literare realizate (fie şi în parte) sau inspirate de vacanţa la vila; – relatarea unor „momente memorabile” (întâmplări, întâlniri, trăiri semnificative);Nu există o dimensiune fixă pentru texte, dar este de preferat ca ele să nu depăşească 7 pagini. Ideal ar fi ca până cel târziu la finele lunii martie să pot strânge textele necesare reconstruirii istoriei subiective a Casei Scriitorilor "Z. Stancu", pentru a putea definitiva volumul în timp util, astfel încât să apară în acest an aniversar (eh, ideala ar fi fost o lansare chiar la Neptun, fie şi în Septembrie).
Numai bine,Ozana Cucu-Oancea.
Prin urmare, îmi aduc şi eu modesta contribuţie la demararea proiectului, care îmi pare foarte interesant, readresând această invitaţie colegilor pe care dna Ozana (…crengiană) nu a izbutit să-i contacteze din motivul că nu le cunoaşte adresele. Mă gândesc cu dragoste şi recunoştinţă şi la tatăl domniei sale, regretatul coleg şi prieten Nelu Oancea, care mi-a îngrijit şi publicat la Editura „Eminescu”, unde a fost director, antologia de poeme „Iluzia necesară” (1998).Concomitent, (re)public (pentru că sunt din… (Re)publica Moldova…) aici unele texte care mi s-au întâmplat pe când eram chiar la Neptun, la „Vila Stancu”, sau când, în Interriverania prutonistreană, la Chişinău, eram doar cu gândul dus într-acolo, .
leo butnaru
POEME ŞI POEŢI ŢINÂNDU-SE DE MÂNĂ
La nouă dimineaţa, e Arctica. (Sylvia Plath) La unul din poli pe catedrale de gheţariunde se află Vaticanul pinguinilor imperialipapalitatea păpătorilor de heringi argintii-albaştriacolo mi s-a întâmplat un poem laconic încâtpoate fi reprodus şi aici –(pe creasta unui nor – semilunaca o focă de focpe vârful aisbergului din tărâmurile undeexoticele noastre dorinţese întretaie cu recearealitate) – de fapt trecuta şi prezenta zămislireîntâmplându-mi-se la Neptun în dreptul Vilei Stancu undemarea poartă botniţă şi zăbală de stabilopozi caraghioşiîntinzându-şi pe ţărm balele melanjului de spumăalge şi meduze lentiloformelunecoase simpatico-greţoaseuneori îngogoşate în placente de petrolsuprapuse şi supraexpuse ca năzdrăvăniile din textelezise dadaist-suprarealistecomentate de veleitari cu ochii încercănaţiîmpupilaţi ca un ombilic dedublat al oboselii şi posibilînceputului bolii de rinichişi atunci şi acum mirându-mă cum iatătoatele se leagă în lumea aceasta dacăliantul este reţeaua liberală a poeziei în caresensurile circulă în toate sensurilepână fireşte se întâmplă accidentul finalului de poemsau poate de poet precum în cazul Sylviei Plath careîn rochie albă cu trenă lungă de tul transparente mireasa ce zboară peste catedralele gheţariloreu unul având impresia că bărbatul ce o ţine de braţ(exact: ca într-o pictură de Chagall)e unul din viitorii poeţi români sinucigaşi ambiicu picioarele gracile plutind deasupra straneloraltarelor reci precum scriacondrumeaţa sau poate chiar iubita colegului nostru careîn loc să traverseze Styxul traverseazăOceanul Îngheţat de Nord.
18 august 2002 (Cetatea nu e gata de război, 2003)
DIN VACANŢELE DE LA NEPTUN
Conştient că din partea Cuiva mitul n-ar fi decât oatitudine politicoasă – dar cu un incert subtext indiferentla sensul gratuităţii existenţei umane (...creatoare...)nici eu nu sunt din cei ce ar renunţa la fascinanta poveste (totuşi)ba invocându-l pe Orfeu craiul purtător de liră bacomunicând via Internet cu Zeus cârmaciul Olimpului bala Neptun în preajma Vilei Stancu dându-i bineţe lui Octavian Paler saului Hermes ce se plimbă pe ţărm prin spuma valurilor ce-i înfloreştearipile de la glezne îngreuindu-i-le – în timp ce inşii goi ce fac plajăcolegii ceva mai tineri i se plâng de lipsa căilor de acces către zei sau– fie! – barem către muzele lehuze ce autrandafiri în loc de viscere şi un ironic zâmbet pe buze(ceva mai departe – un segment de mare căruia i s-a pus botniţă destabilopozi (sau... stabilo-plozi?)); adică acoloprintre muze şi hurmuze în preajma Vilei Stancu se manifestă necesitatea exprimării încât vară de varăpe parcursul a câtorva amiezi cineva e aproape fericitnici pe departe gândindu-se că i s-ar putea întâmpla caultimul vers sau cel din urmă poem să-l trăiască fatal într-omaşină a Salvării care nu va mai avea rost să ajungă la destinaţieîn urmă în exterior rămânând umanitatea debusolatăşi busola deumanizată şi filmul vechi în care aleargă cele dintâi locomotive cu panaşuri de fum fluierător înmarginea în gingia de arină a pustiului ce îşi aduce pânăîn preajma metropolelor sfincşii itineranţi ai dunelor în măciniş(pustiul ce uimeşte şi umileşte cu fascinaţia second hand a mirajelorşi cu rumoarea nisipurilor – ziceam – dislocate...)...
...astfel că prietene tu Don Herodot al bătăliilor pe tabla de şahnu-mi mai spune că nu ai încredere în supra(i)realism de parcărealitatea ne-ar oferi mai multe premise pentru a ne încrede ei...
7.IV.2003(Sfinxul itinerant, 2004)
ÎN PREAJMA VILEI STANCU
totul palpităzodiacul îşi roteşte hora greco-superstiţioasălentă ca începutul de Sirtakis
de pe pământ ridicându-se, rouamai adăstă sub reversul frunzişuluisub venele rămurişului, puţindar parcă prelungind totuşi ceva – odurată, o stare, un hazard de prospeţime
năvoade cu nimic sau, poatecu lumină; mirt pe fruntea sfârâitoare adupă-amiezii; restricţia pauzei de prânzînchide difuzoarele; răscoptcâte un fruct încearcă să zâmbească a râdecâte o libelulă năucă se loveşte de lentileleochelarilor de soarepeşti zburători poposesc pe binoclul căpitanuluiOlandezului zburător
e timpul intens, condensat al traiectoriilorpeste care strigă muezinii Balcanilorîn paralelismul religiilor guralive
mi-i dor de Balcic şi re-compun pe nisip harta într-un chip pur geometricdând din cap a nu cu gestul de da al bulgarilor
un interpret de folclor apăsându-şi peruca pe che-lie (sună aproape italieneşte: che-lie...) când înoată prin golfuleţul ocrotit de stabilopozi stu-pizi, ţinând – cântăreţul – capul ridicat precumreptilele mezozoiculuişi cârlionţii artificiali îi scapătă peste ochi
sub paravane de plajă – picioare ridicându-se pe rândîn presupusa artă a nudismuluiindivizi ce aduc a borne ruginiisau, din contră, a stâlpi de sare; talie medie, €uro-peană; realismul plajei nudiştilorlipsă de tentaţii, ca şi cum vara eanotimpul emasculaţiei parţiale a populaţiei
ioc stele şi căluţi de marece se mai află doar prin enciclopedii, dicţionareprin CD-urile entropiei exoticului, darşi derizoriuluiprintre risipirea de nervi a algelor – pescăruşicu aripi de tuş ţipă ceva din procesul intentat lui Bau-delaire
încerc să-mi reamintesc ermetisme/ barbismeîntru a mă convinge că am foarte puţin în comun cu papa-galii – aversiunea faţă de mulţime; ies din provizoria criptă anisipişului, dându-vă astfel, sper (naivul!), o veste oarecum opti-mistă în această viaţă de permanentă murire prin(tre) nisipăriile uni-versului-(şi)-versului)... À bientôt!
20 iunie 2003(Sfinxul itinerant, 2004)
Scările ce duc de la "Vila Stancu" - la mare
Sursa
2011-02-06 08:18:00