Nu avem ce face, anii de şcolă sunt un capitol foarte important în viaţa noastră. Care şi cum: ba am avut o clasă unită, ba una de fiţe şi figuri, ba am avut profi cu mentalitate antică, ba am avut numa colegi de nota 2 şi 2 în perioadă . Încă de pe vremea epocii de aur, a "scumpuşorului" Imperiu Sovetic, este o tradiţie: să te revezi o dată la un an, 5, 10 , 15... şi tot aşa din 5 în 5 ani, cu foştii tăi colegi de clasă. Evident, emoţiile şi amintirile fac literă de lege, dar mai sunt şi alte momente. Atunci cînd erai elev, trebuia să dai bani ba pentru reparaţie , ba la ziua profilor, ba la ziua de apariţie pe pământ a dirigintei... Într-un final, apoi să ştiţi că nici după atîti ani şcoala nu uită să o facă pe fiscul . Trebu să dai bani pentru cadou , pentru şcoală... Ok! Făţărnicie curată! Apoi partea festivă.... offff!!! De multe ori plictisitor la puterea plus inifinit. Toţi cască, toţi vor să vină momentul când pot înfuleca din bucate. Partea cea mai tare: îţi expui CV-ul în faţa colegilor.Le spui că ai terminat Sorbona, ai un BMW X5. iar soţia ta are acţiuni la NASDAQ. Sau, cum spunea o prietenă: întrebarea care nu doarme nici o dată:
te-i măritat? Da tu tot cu ... trăieşti? Credeţi că certurile, rivalităţile ,incidentele se uită peste ani? Aha! Să o credeţi voi!! Oricum se simte aer de superioritate...
Toţi vin la întîlnire cu ce au mai bun.Vor să demonstreze că nu sunt fac parte din categoria Looser, că au merţane şi ceasuri de la "Mont Blak". Paradoxul cel mai mare: tocilarul clasei, peste ani are o firmă de petrol. Ei, cum vă pare? Cel mai tare îmi e milă de clasele a XII-a, care aidoma unor slugi supuse, cu BAC-ul în faţă, îşi sinucid timpul cu căutarea promoţiilor, oferirea invitaţiilor, pregătirea unui concert, bla... bla... bla... În final,Cu "dziua vipusnişilor, bratani şi padruji! În loc de sound-trak, "Uceat v scole""""
