tin minte mai clar ca primul sarut, ca prima banana sau portocala mancata, ca primii fulgi, sau primele flori culese, ziua sau mai bine-zis seara in care m-am imbatat prima data. Eram studenta, inca nu-mplinisem 18. Nu-i vorba, am mai gustat si pana atunci vin, dar nu stiam cum e sa fii turmentata. Intr-o buna seara am decis cu colegele de camera s-o facem lata. Duminica, tocmai ne intorsesem de pe la casele cui ne are cu gentile varfonate de bunataturi, cineva a adus si bautura. Am incuiat usa, am pus lucrurile la locul lor, am intins masa si am proptit sticla in mijlocul paradisului gastronomic. Ne-am asigurat ca usa-i bine incuiata si ne-am turnat cate putina tarie, foarte tare, din aceea care si cu multa mancare, ba chiar cu multa experienta, te incalzeste pe simtite. Efectul n-a intarziat deloc: bucuria nemotivata, retrasul in gandire si reactie, absenta in prezenta, moleseala si pasivitatea, neascultarea aparatului locomotor, alerta necontrolata usor-usor au pus stapanire pe mintea si organismul meu-victima. A urmat vorbaraie de femei ametite intai pe rand, cat ne mai auzeam, apoi toate-odata-tare, ca oricum n-avea sens ce ziceam, ris-cascat, muzica, dansuri si sarit pe paturi pana-n pod. Asa l-am vazut prima data pe Bachus si el pe mine, reintalniri ocazionale, sporadice s-au mai produs, dar relatii n-am stabilit si Slava Domnului, nu zic, consum alcool cu masura si placere, nu din nebunie si patima, da pana acum is atenta la cine ma urmareste si pana acum usa ramanea incuiata, caci bauta-n ochi straini ma simt ca si nuda - dezgolita de toate simturile mele bune...
odata, tot in studentie, stateam in statie, asteptam troleibuzul, am avut timp sa vad scena cap-coada. S-a oprit o masina luxoasa la trei pasi, usa s-a deschis c-o iuteala fortata, a iesit intai un crac gol, apoi al doilea, o mana s-a inclestat pe-o usa, alta pe capota si a saltat un trup vibrant de Doamna sau Domnisoara beata. Rinjitul impertinent - pe buzele ei deformate de rujul imprastiat, bombanitul neinteles, matahaiala din brate m-au dezgustat, mi-am dat seama ca toate (ba chiar toti) aratam la fel in starea asta, pana acum o vad, facand abstractie de rochia ei fashion, dezgolita de toate simturile bune...
si ma gandesc la un lucru, copiii imita maturii, se joaca de-a viata celor adulti, iar cu timpul chiar le preiau comportamentul. E mai bine sa ne urmareasca in actiuni demne, frumoase, ca sa nu suferim tot noi cu anii...
