mi adun cerul
într-un sac
ca o Veronikă

la uşă
un nerv suspendat
de lampă
abia aşteaptă să intre
Dumnezeu

observ cum lumea
pleacă
prin culise
şi mi se urcă la cap
un dor de moarte

sparg poemele
ca pe nişte farfurii
potrivesc ştreangul
şi mă afund
în sac