aprind in jurul meu lumini
sa uit ca bezna ma-nconjoara
sapand prin ea cu disperare
tunel spre cer, un drum spre soare
farame din mine le pun drept siguranta-
piloni ce au sa sprijine
increderea in mine…
ma tem sa nu se surpe
si cea din urma sansa
aprind in jurul meu lumini
sa uit ca-astept de prea mult timp
privirea-albastra-a cerului senin
sa uit ca am uitat
sa traiesc in azi, sa visez la maine
si viitorul l-am ingropat
cu tot cu trecut in mine…
sau intunecat pe fruntea mea prea multe ganduri
s-au ridicat in jurul meu atatea ziduri
…
mi-e dor de-un zvacnet de aripi
spre orizontul ce naste-n infinit
lumina zarilor albastre…
se merge greu pe drumul lung si cotit
insa-al meu suflet obosit
tot mai crede, mai incearca…
de n-o fi prea tarziu
aprind in jurul meu lumini…
