duminicaobişnuieşte să îmi apese oboselileşi trădările din când în când (ca aduceri aminte)078...069...enervantă iregularitatea lor.şi el îmi vine cu vorbe,mă atacă, se enervează, îi iese fumeu râd. ce bine m-ai seamănă cu un ipocritcucerit de realitate.apoi ea,îmi insinuează că nu suntem uniţică ne legăm unii pe alţii ca şireturile de la papuci,dar când am fost noi solidari?de unde atâta iubire unul faţă de altul?nu mai am chef nici de mottouri, nici de scenarii improvizatenici se serbări, de cântece sau alte aiurelimă retrag. ce să mai parazitez frumosul?el, ea, eu, tu, noi, voiatîta solidaritate!