De cateva zile nu am conexiune la Internet. Totusi e bine ca am curent electric. Alaltaieri casa unde stau a fost supusa unei furtuni de zapada. De fapt furtuna e spus prea tare. Pur si simplu, dependenta americanilor de masini face orice fenomen al naturii sa para o calamitate naturala. Chiar si pe cel mai frumos timp, in orele diminetii si seara, ambuteiajele devin in sine o calamitate naturala.
Serviciile meteorologice americane sunt destul de profesioniste. Adica daca gresesc o fac tot asa de profesionist ca si atunci cand nu gresesc. Fiind anuntati din timp despre nevoile care se apropie, consumatorii americani se aprovizioneaza din timp cu toate cele necesare dar si cu cele mai putin necesare. Atunci cand este departe furtuna pare un show regizat pe o alta planeta, iar telespectatorul este tentat sa se bucure ca regiunea sa nu a fost invitata la acest live.
Pana mai ieri, urmaream si eu prestatia formidabila a serviciilor de urgenta din SUA. Daca vrei sa pariezi pe ceva in America, apoi pariaza pe faptul ca primele care vor scapa de ravagiile stihiei vor fi drumurile americane. Pentru a elibera calea automobilistilor, autoritatile americane vor depune toate eforturile. Vor ajunge pana la mobilizarea armatei.
Fiind drumurile prioritatea nationala, trotuarele raman de izbeliste. Cand spun “de izbeliste”, am in vedere nu numai izbelistea datorata zapezii de pe trotuare. La aceasta izbeliste se adauga si zapada de pe carosabil. Cum in natura nimic nu dispare iar totul se stranforma, asa e si cu zapada de pe drumuri: aceasta ramane pe trotuare pana nu ajunge sa se topeasca pe cale naturala. Nici vorba de nisip sau sare pe trotuare.
Acum ca aveti in vedere contextul general al stihiei, voi trece la experientele mele casnice, sau mai bine zis supra-casnice. Vorba e ca in curtea casei unde stau, sunt mai multi copaci destul de mari. Casuta fiind mica iar copacii mari, la o anumita cantitate de zapada copacii ajung sa-si piarda crengile. Crengile de obicei cad ori peste casa, ori peste cablurile electrice.
In cazul meu, norocul a fost dublu. O ramura mai zdravana a cazut peste acoperis, iar alta peste cablurile electrice. Cu oarecare efort, ramura de pe acoperis a fost data jos. Astfel am putut sa contemplez experienta mea americana de la inaltimea acoperisului. Cea mai memorabila a fost escaladarea acoperisului de catre colegul meu indian, care aflat la a doua ninsoare din viata sa, nici nu-si imagina ca va trebui sa balanseze pe acoperisul nins si sa mai si contribuie la salvarea patrimoniului american.
Mai greu a fost cu creanga de pe cablurile electrice. Ca prin minune, impactul nu a fost atat de grav incat sa pericliteze aprovizionarea casei cu curent electric. In schimb, scriu acest post de la biblioteca universitatii, deoarece acasa nu mai am Internet, iar in urmatoarele zile nu se prevede o imbunatatire la acest capitol. Cel putin acest fapt imi va da posibilitatea sa testez o teorie precum ca Internetul provoaca dependenta asemanatoare celeia provocata de droguri. Daca in acest post gasiti greseli stilistice sau gramaticale inseamna ca “lomka” sau angoasa dupa Internet isi face tot mai simtita prezenta.
