Două galerii, zeci de impresari, antrenori şi preşedinţi de la diferite cluburi, totul soiul de gură-cască au venit să vadă ce va face Dobrovolski împotriva echipei la care a cunoscut consacrarea, Dinamo Moscova. Şi Dobrovolski nu i-a dezamăgit.
O echipă-nimeni în comparaţie cu brandul Dinamo. Jucători anonimi în raport cu milionarii care aleargă pentru ruşi (Voronin – 2,5 milioane de euro salariu anual, Kuranyi – aproape 7 milioane de euro anual!!!, etc.). Dacia – Dinamo 1-0 într-un meci în care Dobrovolski a fost vedeta. De fapt la capitolul antrenori, nimeni a fost Bojovic, în timp ce legenda s-a numit Dobrovolski. „Nu mă interesează Dinamo. Eu m-am făcut fotbalist la Nistru Chişinău”, spunea Igor înainte de meci. Realitatea e alta. Jucătorul-simbol pentru clubul din Moscova în a doua jumătate a anilor 80 a fost uitat de ruşi, chiar dacă aceştia au recunoscut în repetate rânduri că Dobrovolski a fost şi rămâne cel mai mare fotbalist, după Lev Iaşin, din istoria lui Dinamo. Dobrovolski le-a dat o palmă ruşilor. Şi a făcut-o în stilu-i caracteristic. I-a dominat tactic. I-a umilit. Le-a arătat cum trebuie să joace o echipă, nu vedetele. Să nu vă miraţi dacă în scurt timp fostul selecţioner va ajunge pe banca lui Dinamo. 