Paradoxal, urcînd în anii vieţii, omul coboară în moarte şi, dintr-un spaţiu nemărginit al lumii, doar iubirea e capabilă să ne vindece de obsesia morţii, căci a fi om e precum a iubi şi a iubi e precum a penetra nemurirea.

Vorbeam cu mama. Am întrebat-o cum îi place mai mult: dragoste sau iubire? şi ne-a zîmbit revelaţia de sîmbătă:
dragostea
dragul meu e o stea
drag+o/stea

Eviscerînd în esenţa literelor, s-ar părea că acest cuvînt e îmbinarea ideală a afectivităţii – („drag-”) şi a unicităţii universal-astrale („-o-stea”).
Frumos, nu?