Și iată-mă într-o dimineață cețoasă citind ziarele...din nou. De data aceasta despre castelul de la Ruginoasa și încercările ratate de a-l menține castel...cu grădină:„Plantarea in regim de voluntariat a fost facuta de cei 3 angajati ai lui Euras Company, 2 salariati de la Primaria Ruginoasa si cei 7 belgieni, in timp ce unii localnici stateau pe margini si comentau evenimentul local. Mai mult inca, chiar de la inceputul lucrarilor, un localnic a furat un hirlet belgian nou, dar noroc de primar ca a intuit cine este faptasul si in jumatate de ora a recuperat unealta, spre diminuarea rusinii noastre!Dar efectele "belestemului" au continuat: din tot ce s-a plantat atunci, dupa un an n-au mai ramas decit niste trandafiri din fata Postului de Politie...”La un moment dat, părinții ne învață amînarea gratificării... un pas în educația oamenilor, cel puțin în faza ei de dresaj, care înseamnă mult (și pe care unii îl sar, după cum se vede). Dacă e sărit în mod repetat, se ajunge la situații hilare precum cea de mai sus sau, în profunzime, la o viziune de viață fără perspectivă. Fără să fi învățat să amîni plăcerea sau capriciul, nu există viitor. Există doar EU VREAU AICI ȘI ACUM - gîndiți-vă la copilul care se trîntește pe podeaua magazinului și urlă. Gîndiți-vă că sunt adulți care fac chestia asta zi de zi, cu o nesimțire feroce. Fără perspectivă nu există mîine, nu există ceilalți, totul se reduce la o nucă tare - a voinței fără rost.
----sursa: Ziarul de Iașipoza: discoveriasi
