Nimic nu ma inspira mai mult decat contrastul dintre doua zile - una buna, iar alta - ba (si aici conform filozofiei si limbajului colocvial de la noi se cere o injuratura patetica). Postul asta nu-i pentru mama si tata, dar eu stiu ca o sa-l citeasca cu dublu interes, de aceea bag un “Iertati-ma!” cordial, o fac si pentru toata lumea buna, neviciata de aceasta meteahna. Creste numarul prietenilor mei in facebook, pentru ca dau add la orice tip/tipa cu care am mai mult de zece prieteni in comun si iat-asa creste si lumea mea virtuala fara chinurile facerii, click si inca unu, ca clonii (cacofonie intentionata). Urmaresc cu atentie tot ce-mi apare pe wall, citesc, dau like-uri si comentarii daca imi vine… si iarasi citesc, citesc si pe la amicii straini si iarasi revin la ai nostri. Acum urmeaza fraza cheie a postului: oricat de inteligent si decent pretinde a fi personajul nostru, totuna baga cate un fuck sau blea in retea. Interesant, da oamenii care mereu au gura plina de cacat oare de ce complexe sufera, sau poate nu de complexe, ci pur si simplu de vocabular sarac. Atat de sincer e periculos sa fii… Studentia mi-a fost vremea rebeliunii, injuram ca rosea birjarul din targ, injuram mai mult cele ce n-am scos nasul la studii in Romania, caci colegele mele cu liceul facut peste Prut erau nu stiu cum mai retinute… aveau si vocabular, noi - numai strictul necesar pentru socializare. Maaai, ca nu ne-a ajutat nici cititul cartilor, da cum sa ajute? La lecturat vocabularul se depoziteaza in lexicul pasiv, da-i nevoie de vorbit, de exersare pentru a-ti pune la punct exprimarea sau de mangaiatul lui Doamne-Doamnepe crestet, in acest context imi amintesc cu toata admiratia de unele prietene cu scoala saracuta, dar cu o vorbire mustoasa si captivanta de vrajit orice pereche de urechi. Pacat ca anii petrecuti pe coridoarele Scolilor Distinse, nu ne fac nici mai destepti nici mai limbuti… Vorbim cum suntem si suntem cum vorbim, dar unde nu ne-ajung cuvinte bagam cate-o injuratura si-i da efect, culoare si emotie mesajului. Injuratura, ca si notele false, deranjeaza auzul. Logic, nimeni nu vrea s-asculte un cantaret ce-ti zgaraie staruitor membrana aparatului auditiv, mai bine se delecteaza cu o inregistrare curatica de studiou, paradoxul insa consta in faptule ca pe toti ne incanta si ne-atrag concertele live cu indispensabelele note false. DIN BLOGURILE MOLDOVEI
blea
Nimic nu ma inspira mai mult decat contrastul dintre doua zile - una buna, iar alta - ba (si aici conform filozofiei si limbajului colocvial de la noi se cere o injuratura patetica). Postul asta nu-i pentru mama si tata, dar eu stiu ca o sa-l citeasca cu dublu interes, de aceea bag un “Iertati-ma!” cordial, o fac si pentru toata lumea buna, neviciata de aceasta meteahna. Creste numarul prietenilor mei in facebook, pentru ca dau add la orice tip/tipa cu care am mai mult de zece prieteni in comun si iat-asa creste si lumea mea virtuala fara chinurile facerii, click si inca unu, ca clonii (cacofonie intentionata). Urmaresc cu atentie tot ce-mi apare pe wall, citesc, dau like-uri si comentarii daca imi vine… si iarasi citesc, citesc si pe la amicii straini si iarasi revin la ai nostri. Acum urmeaza fraza cheie a postului: oricat de inteligent si decent pretinde a fi personajul nostru, totuna baga cate un fuck sau blea in retea. Interesant, da oamenii care mereu au gura plina de cacat oare de ce complexe sufera, sau poate nu de complexe, ci pur si simplu de vocabular sarac. Atat de sincer e periculos sa fii… Studentia mi-a fost vremea rebeliunii, injuram ca rosea birjarul din targ, injuram mai mult cele ce n-am scos nasul la studii in Romania, caci colegele mele cu liceul facut peste Prut erau nu stiu cum mai retinute… aveau si vocabular, noi - numai strictul necesar pentru socializare. Maaai, ca nu ne-a ajutat nici cititul cartilor, da cum sa ajute? La lecturat vocabularul se depoziteaza in lexicul pasiv, da-i nevoie de vorbit, de exersare pentru a-ti pune la punct exprimarea sau de mangaiatul lui Doamne-Doamnepe crestet, in acest context imi amintesc cu toata admiratia de unele prietene cu scoala saracuta, dar cu o vorbire mustoasa si captivanta de vrajit orice pereche de urechi. Pacat ca anii petrecuti pe coridoarele Scolilor Distinse, nu ne fac nici mai destepti nici mai limbuti… Vorbim cum suntem si suntem cum vorbim, dar unde nu ne-ajung cuvinte bagam cate-o injuratura si-i da efect, culoare si emotie mesajului. Injuratura, ca si notele false, deranjeaza auzul. Logic, nimeni nu vrea s-asculte un cantaret ce-ti zgaraie staruitor membrana aparatului auditiv, mai bine se delecteaza cu o inregistrare curatica de studiou, paradoxul insa consta in faptule ca pe toti ne incanta si ne-atrag concertele live cu indispensabelele note false.