Şi iarăşi eu,scriu ce îmi vine în cap ştiind că pe nimeni oricum nu interesează persoana *eu*,absolut pe nimeni,dar oriucum scriu.Nu am scris un timp îndelungat din mai multe cauze:una fiind insuficienţa de timp alta desigur sentimentalitatea mea pe care am promis că n-o să o mai expun pe blog şi dacă scriam ce îmi vinea zilele estea în cap cu siguranţă nu mai scriam deja o lună pt că aveam nişte gînduri oribile.Şi iarăşi din nou vreau să par dură şi nu pot…sunt atît de sentimentală încît mie ciudă pe mine însumi…Şi am promis ca în acest an..nu o să plîng aşa des, cu toate că ziceam asta cu mare îndoială şi lacrimile iarăşi vin aşa pe neprins de veste…este deajuns o amintire,o privire,un cuvînt, şi gata…ochii se umezesc…se înroşesc şi glasul din interior zice: Ţîţ!Nu trebuie! Şi cîteodată mă liniştesc iar cîteodată nu pot să mă opresc.
Oare nu este plăcut cînd cineva te face să te simţi specială?Oare nu este plăcut cînd ştii că cineva te iubeşte? Oare nu este plăcut cînd ai cu cine vorbi şi ai cui spune *Te iubesc*,Oare nu este plăcut cînd cineva face nişte mărunţişuri iar pentru tine ele sunt fapte enorme?Daaaa este!foarte plăcut şi atunci în acel moment te simţi cu adevărat fericită.Însă fericirea asta nu durează mult,apoi vine un val de lacrimi,apoi iarăşi fericire şi tot aşa mai departe.De cele mai multe ori unul pleacă şi altul rămîne trăind din amintiri…acel care a rămas sunt ca întotdeauna eu…şi la fel acea vinovată sunt eu.În jurul meu se întîmplă ceva însă eu încă nu realizezi ce anume…cred că ceva ce nu mă va distruge total,sper.ŞI IARĂŞI SENZAŢIE DE PUNCT NEGRU ÎN MULŢIMEA ALBĂ.M-am săturat de zîmbet fals.
