Ciudat,piciorul se desprinde uşor de pămînt,palmele sunt de gheaţă. Ochii verzi,adînci,nesătuli privesc orizontul de cristal.Mă ridic încet lasînd banalul în urmă,mă desprind de adevăr,de univers,de ochii lumii. Dar nu singură ci cu tine!
Cu rodul nebuniei mele,cu rodul rebelităţii de adolescent cu chip gingaş de faianţă. Cu tine,cu hrana mea în zilele negre,cu hrana spiritului însetat de necunoscut,înebunit de sentimente. O fiară gingaşă şi tandră...
Dar apoi mă văd iar pe podea,în aceaşi cameră din totdeauna,cuprinsă de un vuiet. A fost doar un vis,în care totul era perfect. Care mi-a furat părerea despre realitate şi m-a făcut să cred în minuni şi să capăt speranţă,din nou.
