Oamenii-pe cît de asemănători pe atît de diferiţi. Ei sînt peste tot,adică roiesc ca furnicile prin tot oraşul :d Sunt pe străzi,în clădiri. Însă toţi au cîte ceva diferit în caracterul lor,cîte ceva care-i deosebeşte oarecum de ceilalţi. Mie-mi plac mult oamenii cărora nu le este frică să aibă altă părere decît cea a majorităţii. Nu vorbesc despre cazurile în care minţi asupra la ce îţi place sau ce faci doar datoriră faptului că ai aflat că cineva îţi seamănă. La fel şi despre cei care sunt "originali" peste măsură.
Îmi mai plac oamenii cărora nu le este frică de părerile altora. Înţeleg că majoritatea oamenilor se interesează de ceea ce cred alţii şi cred asta un lucru normal,dar ar trebui să le luăm doar ca păreri sau sfaturi pe care nu eşti nevoit să le respecţi sau îndeplineşti dacă nu e ceea ce simţi tu.
Oamenii care respectă părerile altora la fel îşi cîştigă respectul meu pentru că au primit o educaţie bună. Opinia celorlalţi poate fi uneori chiar incorentă însă mai mult decît o corectare nu poţi şi nu prea ai dreptul să faci pentru că însăşi părerea lui nu o poţi schimba! Încearcă să dovedeşti unui daltonic că laptele nu e negru ci e alb,nu vei reuşi! Deoarece chiar dacă gîndirea lor e incorectă e a lor şi nu vor renunţa la ea aşa uşor,aşa e firea oamenilor! E adecărat,eu am unele lucruri cu care n-o să pot nicicînd să fiu de acord şi nu le voi accepta nicicînd şi ŞTIU că nu e corect,că nu respect păreri ş.a.m.d dar de data asta cred că eu voi fi daltonicul.
Nu-mi plac optimiştii,poate deoarece am crezut mereu că au ochii semiînchişi. Ştiţi cum se spune,un pesimist e un optimist bine informat. În această lume nu e prea real să poţi fi un optimist pentru că însăşi ea demotivează. Optimiştii închid prea mult ochii asupra realităţii,e amuzant şi e bine uneori să vezi cum cineva zîmbeşte sincer în cele mai grele momente sau te strînge la piept spunîndu-ţi că totul e bine cînd de fapt e rău,dar sună şi arată prea fals. Optimiştii sunt de fapt mai cinici decît pesimiştii! Ei nu au sentimente,tună,fulgeră,ei zîmbesc. Ei,cine e cinic acum? Nu e rău uneori să zîmbeşti,dar e prea de tot şi e patetic.
Şi de fapt dacă mă gîndesc din altă perspectivă îmi plac oamenii,ai ce învăţa de la fiecare,orice nivel de intelect sau clase terminate nu ar avea. Fiecare,cum am mai spus,are o poveste şi un stil de viaţă aparte. Fiecare are un scop grandios în viaţă şi un succes şi mai grandios. Şi oricît de mult nu ar spune că urăsc viaţa şi că s-au săturat de ea,oricum o iubesc,toţi ca unul! Pentru că mereu îi duce pe căi diferite şi mereu îi învaţă cîte ceva nou. Le pune greutăţi în cale pentru a-i învăţa ceva şi cînd i se pare că ţi-e prea greu îţi trimite un om zîmbitor în cale,care să te ajute,să te susţină şi să te iubească. Cît de diferiţi la fel sunteţi!
Jackie.
