Folosim ortograma să-i prin cratimă, fiindcă într-o silabă se rostesc două cuvinte: să-conjuncţie, iar i-pronume personal, pers.III, singular, forma neaccentuată. De exemplu:
Caută să te înfăţişezi înaintea lui Dumnezeu ca un om încercat, ca un lucrător care n-are de ce să-i fie ruşine şi care împarte drept Cuvântul adevărului. (2Timotei 2:15)
Ortograma săi indică un cuvânt cu sens deplin. El este pronume sau adjectiv posesiv, poate fi înlocuit cu pronumele lui. De exemplu:
Dacă vine cineva la Mine şi nu urăşte pe tatăl său, pe mama sa, pe nevasta sa, pe copiii săi, pe fraţii săi, pe surorile sale, ba chiar însăşi viaţa sa, nu poate fi ucenicul Meu. (Luca 14:26)
