Eram la a treia lecţie şi fiecare dintre noi a avut de pregătit un eseu în care să povestească despre prima lor iubire.Suntem toţi aşa de prevedibili încît am inventat istoria,nimeni nu a avut curajul să-şi exprime propriile sentimente.Lecţia s-a terminat şi trebuia să ieşim în curtea şcolii pentru o pauză de 15 min.Ca de obicei,am stat cu prietenele mele şi mîncam.La un moment dat una dintre ele mă cheamă intr-un colţ pentru a-mi spune ceva.Nu mi-am dat seama care ar fi argomentul şi am întrebat-o ce s-a întîmplat.Ea îmi răspunde un pic emoţionată dar în acelaşi timp cu zîmbetul pe buze : "Christian te place şi ar vrea să fii prietena lui.M-a rugat pe mine să te întreb,deoarece sunt prietena ta cea mai bună."Atunci am rămas imobile şi pentru un moment gîndurile mele au dispărut intr-un infinit căutînd un răspuns dar...in zadar nu ştiam ce să răspund.Eram surpinsă.De fapt îmi dădusem seama că el mă place,dar nu m-am aşteptat să-mi dea întrebarea atît de devreme.Atunci prietena mea m-a readus pe Pămînt şi mi-a cerut un răspuns.La început m-am bîlbîit,apoi am încercat să-i spun "nu",dar mi-am adus aminte despre un băiat care îmi era prieten foarte bun şi la un moment dat mi-a făcut aceeaşi intrebare,dîndu-i un răspuns negativ nu am mai fost aşa de apropiaţi.Nici nu prea am vorbit din ziua aceea,mi-a trimis doar un sms de Anul Nou si cu asta basta.Mă gîndeam că la fel se va întîmpla şi cu Christian,astfel i-am spus prietenei ca pentru moment să-i zică doar despre faptul că incă mă gîndesc.Pauza s-a terminat şi mai aveam după asta incă două lecţii,două lecţii în care trebuia să dau cel puţin un indiciu.Fiecare 10 min.întrebam colegii ce oră este,vroiam să se termine acea zi cît mai repede şi să plec acasă fără să mai vorbesc cu cineva.Mi-am dat seama că astfel sunt o laşă,fug de adevăr şi ocolesc realitatea.Mi-am luat inima în dinţi si am decis să-i vorbesc eu prima.M-a văzut venind spre el şi mi-a zîmbit.Nu ştiam cum să încep,eram agitată mai mult pentru că alţi prieteni de-ai lui şi pritene de-ale mele au început să mă întrebe dacă este adevărat faptul că sunt prietena lui.Mă irită astfel de lucuri.În fine,i-am spus că nu vreau să aud glume din partea prietenilor lui şi mi-a răspuns că de asta se va ocupa el,să nu mă îngrijorez.După asta l-am întrebat dacă este adevărat şi i-am spus ce gîndeam.Eram preocupată de faptul că poate a făcut asta pentru a se distra pe seama mea.S-a mirat de întrebare şi mi-a spus-o din nou : " Te plac şi prietenii mei nu au nici o legătură cu asta,nu am de ce să fac glume pe seama ta.De la tine tot ce vreau acum este un răspuns." Dar iarăşi nu ştiam ce să fac.Nu ştiam ce decizie să iau.Priveam in jurul meu şi auzeam doar "Amor,Amor".Era distractiv să văd feţele acelor cretini cum strigau vorbele alea,dar mai apoi mi-am dat seama că încă nu eram pregătită să-i dau un răspuns.I-am zis că mă voi gîndi şi mîine îi voi da un rezultat.Era destul de calm şi m-a înţeles.L-am salutat,m-am întors şi cu prietena mea am plecat spre casă.El a făcut la fel şi am auzit doar o voce care mi-a strigat : " Răspunde-i DA ".Atunci m-am întors,dar nu am văzut pe nimeni.Totul era pustiu.p.s Help,Im Alive.