Having two heads and four legs in a single shell, fix asa, intr’o buna zi, va scrie Reuters despre mine. Ca despre o broasca-testoasa-mutant. La rubrica LIFE. Stire de senzatie pentru fix 3 ore. Nici mai mult nici mai putin. Dupa asta lumea uita. Matraguna, confirma.

Az (sau ieri) pe facebook cetisem comentarii apropos de Andrei Gheorghe si tot ce a incercat el sa faca aci, in Basarabia, timp de catevaisprece emisiuni la Prime. Si cineva scria ca “s-a ofilit andrei”, “i-a expirat talantu”. M-au mahnit destul de mult cuvintele astea. M-au facut pe mine (neinfloritul inca) sa ma tem de o toamna proprie. Venita asa.. ca si cum nechemata, neasteptata. Blea! Cat tre sa te scremi incat sa devii nemuritor? Care tre sa fie ponderea celor care INCA mai cred in tine, chiar si daca trenul ti’e plecat? Si care e varsta (la urma urmei) la care se moare decent si nimeni nu te scuipa in spate cu “”băi, tu când ai să mori??” Si aici imi apare revelatia: nimeni, niciodata nu a reusit nimic semnificativ pe plan GLOBAL. Totul in lumea asta este facut de dragul individului. Totul este facut de dragul cifrei 1(unu). Totul pentru 1(o) mama, pentru 1(un) fiu, pentru 1(un) inel de logodna, pentru 1(o) vacanta la Koblevo, pentru 1(un) sarut scremut din clasa a 8-a. sarut scremut cu lacrimi sms-uri si poezii in agende – presupusele agende, presupusele opere de arta. [azi vreau sa fiu sincer].

Il invidiez pe A. de mult timp. Cam de cand ne cunoastem. El e probabil un fel de Tyler Durden, un alter ego de-al meu caruia ii reuseste mai tot ce pentru mine nu e decat vis si altar prafuit. Ceea ce eu nu pot decat sa intrezaresc, printre nori de “gandire deficitara”, EL, are deja in maini. Dupa ce A. a scris ceea ce a scris pe portalu, mai multi au ajuns sa fie muti. Mai ales acei putini care (cred eu) ar trebui sa stie de ce deschide el gura tocmai acum cand fiecare dintre noi e atyt de bine asezat intr-un moale si caldut “departe”. Nu e profetic, apocaliptic sau pizdetz shi crucial sa iai asa ceva in serios. V-am mai spus: nimanui, niciodata nu i-a reusit nimic semnificativ. Napoleon, Terminator, Posmotrel, toate astea-s povesti, inventate de 3masoni jumate, la Stefan Voda, intr-o seara de septembrie. Nu exista decat Posta, Ghimpu si comisariatu militar. Pe Ghimpu eu singur l-am vazt. La celelalte doua chiar am fost! Credeti’ma, ori eu nu mint decat daca sunt platit pentru asta!

Despre faptul ca ma simt inadecvat de.. gata sa ma torn cu tot cu cap si membre in aceasta pagina web, e de prisos sa vbesc. In aceasta pagina web. Lucrurile care nu se spun le stiu doar vreo 5-10 dintre voi, in fata celorlalti eu fiind inca pur, nealterat. Poate chiar zvelt, deloc penibil. Putini dintre voi stiu de a.d. kidanita de mine intr’un mod atyt de gretzos. Putini dintre voi stiu de lacrimile lui c. varsate fara rost in fata unui (presupus) excentric care (cika) l’o cetit pe camus. putini dintre voi stiu cat de mult eu i’am dorit lui moartea, acelui pentru care altadata ma rugam cu lacrimi in ochi, sa ramana in viata.

Eu niciodata nu voi scrie aici ceea ce am visat sa scriu intotdeauna: carti. Carti multe si frumoase despre care prietenii mei, in liniste sa’mi spuna ca sunt grozav de geniale! Pana peste cap de interesante! Ultra-mega-incredibil de fantasmagorice! In schimb, eu aici, voi putea scrie ceea ce niciodata nu i’as putea spune in fata. Nici lui, nici ei. Nici celorlalti care imi sunt atyt de scumpi. Eu vreau sa ma vindec. Simt ca mi’am imaginat prea multe.