Mi-am promis că nu mai revin… (weally)
Sătul să stau că un idiot privind ecranul, fortindu-mi degetele să tasteze. La dracul cu asta mi-am zis…
Îmi aduc aminte că într-o zi cu soare, m-am apropiat stingher de… disperare… recitînd ceva din articole, un zîmbet aproape infantil asemănător celui pe care un copil îl posedă atunci cînd găseşte pe sub pat o jucărie veche şi prăfuită, pe care o şterge atent cu colţul cămăşii albe anepasator …anume acel zîmbet…
Interesantă creatură… străină… dar… interesantă
Nea.. n-am revenit…
Nici nu-mi plîng de milă, în ultima vreme revăd o grămadă de frinturi… subit dispar la fel cum apăr… un fel de fantome moderne ale trecutului care par să mă bintuie… să mă facă să blestem…
clickuri….
clickuri…
clickuri..
clickuri.
cu aceeaşi perioadă … un fel de sos-uri… doar eu le aud… habar n-am ce spun, habar n-am ce cred ele că spun… doar mă tîmpesc…S-au întîmplat o grămadă în ultima vreme…
Am trecut la alt nivel, după ce escaladind cu greu zidurile castelului am salvat prinţesa păpădie -> ^.^ … ehe zîmbetul ei de milioane… acum suntem bine merci, de cînd cu balaurul am intrat undercover, atît de undercover încît am uitat şi eu cine sunt, fără ea să-mi amintească eram dus de mult, aşa măcar…
Promit să nu mă sparg…Dacă promiţi să nu-ţi arăţi ghiarele
©2011 Disperatul. All Rights Reserved.
.