Sigur, contează mult și ce scrii. De exemplu selecționerul Gabi Balint preferă presa de la Chișinău care îl abordează 90% pe probleme fotbalistice, spre deosebire de România, acolo unde procentajul este invers. Din punct de vedere omenesc îl înțeleg perfect. Profesional însă presa sportivă de la Chișinău a rămas mult în urmă de cea românească, chit că în ultimul an a recuperat enorm odată cu apariția Publika și Jurnal TV, dar și a celor 2 saituri, sports.md și moldfootball.com. Rolul presei noastre este însă infinit mai mic în promovarea sportului în Moldova, decât influiența presei sportive românești asupra societății din România.
Și aici sunt câteva explicații:
1. Jurnaliștii moldoveni nu sunt destul de bine pregătiți pentru meseria pe care o fac din toate punctele de vedere (și nu au cum crește atâta timp cât această meserie îți asigură cu greu un trai decent). 2. Sportul moldovenesc duce lipsă de performanță, de aici și lipsa vedetelor (lucru important în crearea imaginii). 3. Societatea nu a fost educată în așa fel încât să trateze sportul ca pe ceva important. 4. Sportul nu este un produs comercial (care aduce bani) în Moldova (nu mă refer la competițiile internaționale la care participă moldovenii). Și ce să facem? Să muncim și mai mult. Să facem tot posibilul pentru a crea din sport un produs comercial, un produs pe care să-l poți vinde. Atunci vor apărea investitori pentru că vor înțelege că sportul poate aduce profit. Atunci vor veni mai mulți sportivi de calitate, care vor înțelege că sportul îți poate asigura nu doar un trai decent, dar și - dacă ajungi sus - câteva generații înainte. Atunci vor avea și jurnaliștii sportivi salarii mari. Presa sportivă din România a înțeles demult asta.
