6 luni. 6 luni de Africa, de „la blanche”, de oameni care se uita permanent la tine şi comentează, de oameni care întotdeauna îţi cer să le dai ceva pentru că viditili „nous sommes des frères” argumentează ei, şi după 6 luni deja devine iritant. Agresarea mea în piaţa centrală e doar o istorie hazlie pe care o povestesc râzând, dar din cauza căreia uneori mă tem să mai merg singură pe stradă. Îmi pare că în orice clipă cineva o să-mi rupă geanta din mână şi o să mă lovească. În plus, în seara de Revelion, am ieşit cu toţii după 12 entuziasmaţi să vedem cum localnicii sărbătoresc şi, desigur, am fost iară agresaţi. Noroc că a trecut un taxi pe alături şi am reuşit să urcăm repede, dar şi aşa un ciuvak a încercat să-mi fure geanta prin fereastra maşinii. Nică ruşine. Dacă se întâmplă să merg singură la masă, pentru că colegii mei nu sunt pe alături, apu merg cu cea mai mare frică 50 m până la cea mai apropiată cantină. Şi chiar şi atunci se găseşte cineva să mă strige sau să mă atingă şi să-mi zică ceva. (În plus femeile aici nu mănâncă singure, respectiv, dacă stau singură la masă nu dau dovadă de cel mai decent comportament.) Seara se întâmplă că vrei să ieşi să cumperi anumite lucruri, însă e un adevărat coşmar. Respectiv uneori pur şi simplu renunţ. Dar dacă totuşi ies şi cineva îmi zice: „Bonsoir, la blanche!”, care pare inocent şi respectuos dintr-o parte, deşi nu-i chiar aşa, aşa îmi vine să le zic ceva tare urât… „**** ***, le noir!!!” P.S. Sorry pentru un post plin de frustrări, în rest tăt ghini :) ) sursa imagine