zboruri albe îmi taie plămînii
ca un măcelar
amărît de viaţă

îmi beau porţia de fluturi
de parcă aş fi un geam deschis
pe craterul unui vulcan
şi mă lepăd de mine
să-nghit pescăruşii din
liman

hienă sunt
la marginea unei lumi pline
de guri
şi chiar
la poarta unei biserici

diana, îmi zic,
numele lui
e numele pietrelor şi-a ierbii,
numele lui
e numele cerurilor
şi-a pămînturilor care mai există
dincolo de lume,
numele lui
e numele părţilor din
corpul şi scheletul tău,
diana,
pot să-ţi zic: nicu?