Poate chiar acesta este unul dintre motourile mele preferate “Nu regreta pentru ceea ce-ai facut, regreta mai degraba pentru ceea ce n-ai reusit sa faci.” Atentie la cuvantul “ceea” ca ma refer la lucrurile frumoase si bune, nu la prostiile si prostiutile pentru care cautam mereu scuze ieftine, ca-mi amintesc in acelasi context de predica baptista a unei colege de facultate: “Nu conteaza cat rau ai facut. Dumnezeu te iubeste. Important e sa-l primesti in sufletul tau sa mergi la noi la Biserica si el te va ierta pentru toate pacatele. Vei fi mantuit. Iti garantam viata vesnica dupa moarte in Paradisul vesnic…” Que chulo!!! Tu fa-ti de cap cat incape… si cand prinzi momentul ca-ti vine capatul… fuguta la biserica dupa mantuire… Oricat s-ar populariza Biblia, fiecare il percepe pe Dumnezeuvede in mod propriu, tot asa cum fiecare are si o parere originala despre pacat. Cele sapte pacate capitale sunt: MANDRIA, LACOMIA, LENEA, MANIA, ZGARCENIA, INVIDIA, DESFRANAREA. Si eu m-am mirat ca nu-i OMORUL in lista si am mai cautat. De omor se spune in cele 10 porunci, iata si cele zece porunci : 1. Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, să nu ai alţi dumnezei afară de mine. 2. Să nu-ţi faci chip cioplit nici asemănarea vreunui lucru, din câte sunt în cer, pe pământ, în ape sau sub pământ, nici să te închini lor, nici să le slujeşti. 3. Să nu iei Numele Domnului Dumnezeului tău în deşert. 4. Adu-ţi aminte de Ziua Domnului, şase zile să lucrezi, iar a şaptea să o serbezi. 5. Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta ca să-ţi fie ţie bine şi să trăieşti ani mulţi. 6. Să nu ucizi. 7. Să nu preacurveşti. 8. Sa nu furi. 9. Să nu mărturiseşti strâmb împotriva aproapelui. 10. Să nu pofteşti şi să nu doreşti nimic, din ceea ce vezi că are fratele tău. (Moment educational-informativ - pentru cei interesati.) Gandurile mele in perioada asta de sarbatori una peste alta se indreapta tot mai des spre Dumnezeu si spre LACASUL LUI. Multi zic ca il au pe Dumnezeu in suflet si nu simt necesitatea sa mearga la biserica… Drept ca-i un lucru mare sa te trezesti duminica dimineata devreme, sa te scoli din patul cald, sa eviti dejunul copios, sa faci un drum pentru a ramane apoi cel putin patru ore in picioare printre arome neintelese, imbulzeala suparatoare, fara a vedea si simti impactul material, in lumea noastra absolut pragmatica. In Moldova izbuteam sa merg nu doar de evenimente insemnate si sarbatori foarte mari, mai puneam cativa leisori pentru lumanari in geanta, o esarfa si-mi faceam drum spre Sf. Dumitru de la Botanica, sa-ascult predicile filozofico-ingenioase ale parintelui Pavel. Acolo salasluieste Duhul sfant, l-am simtit… In ultimul timp, in mediu Catolic, merg rar ca sa nu zic deloc. Si-i pacat, si poate de asta, nu-l mai simt pe Duh si ma ajuta mai putin, dupa lege, cat ma silesc eu, atata se sforteaza si el. Nu-s nici evlavioasa, nici bisericoasa, saraca-mi educatie religioasa se rezuma la cunoasterea a doua rugaciuni si a catorva sfinti, dar nu stiu prin care miracol orice trecere a mea prin biserica cu o lumanare aprinsa mi-a facut mai bine decat o vacanta exotica, distractiile cu uitare se sine, cartile absorbante sau un filmele pasionante… Dumnezeu intr-adevar ne iubeste mai mult decat stim a iubi noi si ne iarta mai mult decat suntem in puteri sa iertam noi, si cred ca ne vrea pur si simplu buni, responsabili de faptele noastre, impacati cu noi si mai APROAPE… Ce mult imi lipseste aerul atamaiat din Sf. Dumitru…