să mă adăpostesc sub el
sub răcoarea şi sensibilitatea sa
ca sub o coajă de portocală
un poem despre mine
de fapt, despre orice,
despre gînduri, oboseli şi decepţii,
despre tot la ce poţi da explicaţii
linişte
mîna mea balansează pe foaie
dezechilibrată, iritată de lucruri mărunte
şşttt...ceva întrerupe calmul acesta,
o moleşeală îşi lasă amprenta
în veioze, în pereţi, în unghere
în felinare de la colţul străzii-
foşnet de stele
iar tolănită pe pat
căldura îşi face machiaj
alarmant, alarmant
şi cerul, nelipsit de constelaţii
îmi invadează trupul
infiltrîndu-se adînc
în cutia mea cu lucruri intime
mi-e dor să scriu poeme
