Daca un gand ramane in mintea sau in sufletul celui care-l citeste, daca acel gand prinde radacini si nelinisteste, inseamna ca nu pierzi timpul in zadar cu blogul. Imi place sa-mi consum aici ragazuri libere si sa descopar ca nu-s singura, poate de asta revin cu drag la noi posturi, drum inapoi nu exista, nici vorba de abandonare, dar pauzele si tacerile sunt inevitabile. Iarta-ma! De ce m-am apucat de treaba asta, sincer … chiar n-am stat prea mult sa contemplez si sa analizez, nu m-am gandit la impact, la consecinte, nici la efecte, m-a determinat simpla necesitate de comunicare. Sunt prea matura deja ca sa-mi permit iresponsabilitati, niciodata, promit! - niciodata nu voi face copy in alte bloguri sau site-uri si past in al meu. Si iata, cand am postat primul text cel mai mult m-am temut de epuizarea subiectelor si de tacerea rusinoasa. Daca vine acea zi, stau absenta in fata computerului, sclifosesc si fosaiesc, imi storc creierii ca rufele uscate si nu iese nimic… si imi pierd avantul, si mi se intrerupe zborul… Acum mi-e bine, fac enter, o iau de la capat uneori nici nu ma uit sferturi de ora la monitor sa recitesc, de frica sa nu-mi pierd firul ideilor, ma las vrajita de inspiratie… dar nu mi-am dat seama nici n-am banuit ca mai exista o groaza de alte motive din care nu vrei sa scrii. Nu mai intru in detalii acum, va veni timpul. Deocamdata pipai tastele cu varful degetelor si fac ENTER… Pacat ca nu-mi vezi fata… sunt fericita. Nu stiu cum sa numesc asta, o iau drept terapie, impotriva rutinei si a monotoniei, imi place sa si citesc ce scriu si altii, uneori lecturile ma provoaca la noua tacaiala nervoasa, nu stau sa numar blogurile nici sa le categorisesc in bune si rele, viabile si fara drept la viata. Sa scrie toata lumea, sa si citeasca!, sa adie a carturarie si la noi, ca mereu ne-am plans ca citim rusinos de putin, ca se scrie scarbos de prost… Poate cu timpul, la vreo cinci ani de experienta de blogger ma vor infoia aerele de atotcunoscator arogant si critic si voi denigra incepatorii si neinspiratii, plagiatorii si lenesii. Acum n-am treaba…cu lumea asta, imi place mai mult a mea, in care mi-am atras cateva femei/fete - prietene pe o unda identica, ma simt de parca am sta din cand in cand impreuna sa servim o cafea la un barulet din Botanica… ii simt si mirosul. Multumesc de companie!!!